[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

.
Apropo, am citit invatatura sf Ioan Hristostom privind deasa impartasanie, referindu-se la faptul ca starea crestinului nu mai e aceeasi ca a celor primelor secole.Nu milita ptr deasa impatasanie, decat in conditii speciale.

În acelaşi link de mai sus, pe care l-am postat de zeci de ori şă-l voi mai pune aici pe forum, scrie despre Ioan Gură de Aur aşa:

Este clar deci că însăşi săvârşirea Liturghiei e legată de împărtăşirea credincioşilor. Chiar dacă se oficiază zilnic sau numai în anumite zile din săptămână, Liturghia nu poate fi concepută fără împărtăşire şi acest lucru e confirmat şi de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni prin următoarele cuvinte: Văd că se face multă neorânduială la Împărtăşire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtăşiţi chiar dacă adeseori sunteţi curaţi [adică nu aveţi păcate opritoare –n.n.], iar când vin Paştile (şi alte sărbători), chiar dacă aţi făcut ceva rău, îndrăzniţi să vă împărtăşiţi?! Vai de nepriceperea voastră şi de răul vostru obicei! În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi[18]… Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor –n.n.] nu eşti vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei…[19]

În prealabil postat de lore86

Wow, super! oamenii traiesc ca sfintii! o saptamana fara sa faca nici un fel de pacat: cu gandul, cu vorba, cu fapta.In conditiile, astea sunt de acord.

Aici sînt două aspecte:

1. Este vorba despre păcatele grave care opresc de la împărtăşania fără spovedanie. Adică păcatele de moarte şi cele strigătoare la Cer, nu mai zic de cele împotriva Duhului Sfînt.

2. Păcatele celelalte se pot ierta şi prin rugăciunea particuară. Să nu rămîi uimită cînd citez din Sfinţii care spun aşa:

"În Filocalie, Sfântul Ioan Carpatul spune că atunci când chemăm Numele lui Iisus în rugăciune şi zicem: „Miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, la fiecare cerere răspunde glasul tainic al lui Dumnezeu: „Fiule, iartă-ţi-se păcatele tale…!” Şi tot el spune în continuare că, atunci când rostim rugăciunea, nu ne deosebim întru nimic de sfinţi, de cuvioşi şi de mucenici,căci, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „rugăciunea, chiar când e rostită de noi, cei plini de păcate, ne curăţă numaidecât”. Mare e mila lui Dumnezeu pentru noi, iar noi, păcătoşii şi lăsătorii, nu voim să-I dăm nici măcar o jumătate de ceas drept mulţumită şi înlocuim vremea rugăciunii, care e mai însemnată decât orice, cu grijile şi interesele vieţii, uitând de Dumnezeu şi de datoria noastră!"

Ce sens mai are rugăciunea zilnică, particulară sau publică, dacă nu avem credinţa tare că Dumnezeu chiar ne iartă la insistenţele noastre?

În prealabil postat de lore86

As fi mai rezervata in a face astfel de afirmatii. Rar inseamna ptr unii la trei saptamani. Asta ca sa nu mai vorbesc de cele 2-3 ore de rugaciune particulara zilnic, plus alte nevointe specifice lor.

Aici te cam contrazici cu ce susţii mai sus. Preoţii sînt tot oameni chiar dacă sînt îmbrăcaţi în negru, deci cum rămîne cu păcatele lor cu care merg la Liturghie? Mă refer, evident, la preoţii serioşi şi la păcatele acelea care nu-s grave. Deci rugăciunile lor nu sînt în zadar şi Dumnezeu îi iartă, de aceea îndrăznesc să se apropie de Potir fără spovedanie de fiecare dată. Eu altă explicaţie nu găsesc.

În prealabil postat de lore86

Ca sunt si preoti care privesc lucruile neserios, fara pregatire cuvenita, nu contest. Dar in mod cert, ei vor raspunde.

Lasă-i pe ei acum, deşi trebuie criticaţi cu voce tare. Duminică am avut o experienţă urîtă cu alt preot în vîrstă de la parohia Dacia vizavi de împărtăşirea Teodorei.

În prealabil postat de lore86

In schimb, pana nu vom ajunge sa urmam modelul de daruire si de jertfa ptr aproapele, asemenea lui Hristos, dupa cum invata sfantul Ioan Gura de aur, bine ar fi sa ne cercetam mai bine inainte, sa ne pregatim mai cu cutemur de intalnirea cu Stapanul vietii.

Amestecînd aşa-zisa smerenie şi jertfelnicie la care probabil că nu vom ajunge vreodată cu aceste "canoane" de genul "să nu ne împărtăşim pînă nu devenim sfinţi", riscăm să nu mai îndrăznim niciodată să gustăm din Potir. Şi aşa va trece viaţa aşteptînd sfinţenia şi ne vom împărtăşi de vreo două ori pe an, maxim. Ceea ce este în total dezacord cu Canoanele Apostolice stabilte cu mult timp în urmă, în dezacord cu însăşi ideea de coparticipare autentică la Liturghie şi cu scopul Liturghiei, adică împărtăşindu-ne unul cu altul prin intermediul Lui Hristos. Bine că măcar copiii fac asta.

În prealabil postat de lore86

Iar dovada cea mai tangibila ca deasa impartasanie nu foloseste daca e luata oricum e insasi viata omului. Intr-un om care se impartaseste saptamanal de Hristos ar trebui sa vezi stralucind chipul sfinteniei.(Si intradevar, am cunoscut si oameni din acestia, dar rar) .

Nu ştim noi cine e Sfînt şi cine nu. Nici Sfinţii nu au ştiut vreodată că s-au ridicat deasupra lumii devenind bineplăcuţi Lui Dumnezeu.

Sănătate!