Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Cred că ați înțeles greșit mesajul meu. Sper ca Robert să nu-l fi înțeles greșit.
Robert a punctat foarte bine distincția esențială între atracție, pe de o parte, și faptă, pe de altă parte.
Un homosexual nu are mai multe motive să se simtă vinovat pentru faptul că simte atracție sexuală pentru una sau mai multe persoane de același sex, decât am eu motive să mă simt vinovat pentru faptul că simt atracție sexuală pentru o sută de femei pe care le întâlnsc zilnic pe stradă, la televizor sau în imaginația mea.
Rușinat pot (și trebuie) să mă simt atunci când nu fac nimic pentru a lupta împotriva tentației, și, evident, mult mai grav atunci când cedez tentației și trec la fapte.
|
Carevasăzică n-ar trebui să fie nimeni îngrijorat că se simte atras de animale, cadavre, bătrâni, copii, important e să nu treci la fapte.
În logica acesta orice perversiune e legitimă dacă:
- subiectul este convins că e un dat genetic ireparabil
- nu se concretizează în fapte care să satisfacă libidoul deraiat al subiectului.
Aceasta e o mostră destul de grăitoare a juridism mental catolic, îndepărtat de problema păcatului ca boală ontologică a ființei.
În realitate, homosexualitatea, ca orice deviație de la telos-ul naturii, are la origine niște cauze profunde, factori declanșatori, traume psihice active ș.a. Să nu-mi spuneți că un homosexual s-a născut așa fiindcă mama lui, în timpul sarcinii, a ascultat în exces muzică de George Michael, Freddie Mercury sau Elton John! Deși această anomalie nu are soluții omologate științific, au existat psihoterapeuți care au tratat cu succes homosexualitatea considerată ca psihopatologie complexă, însă ultimele evoluții culturale și politice descurajează dezbaterea medicală în jurul subiectului, considerând-o un abuz asupra libertății individului.
Ca să nu mai lungesc vorba....Biserica nu ne îndeamnă la conviețuire schizofrenică între dorință și faptă, ci la vindecarea cauzei păcatului pentru a se înlătura de la rădăcină altă primejdie, și anume reprimarea, maladivă pe termen lung, a unui libidou care se autoalimentează tocmai din rețeaua de interdicții ce-i împiedică exprimarea.