Citat:
În prealabil postat de drexler_justin
Buna ziua! Vreau sa pun in discutie un subiect care ma framanta de mult timp. De cateva luni ma rog la Bunul Dumnezeu pentru un anumit lucru..am inceput sa cunosc mai bine Cuvantul Domnului, sa citesc, sa incerc sa ma desprind de pacatele lumesti si, multumita Domnului Hristos, am inceput sa simt o apropiere mai mare de Dumnezeu. Dar, desi staruiesc in rugaciune, nu se implineste inca. ba chiar au fost momente cand lucrurile au luat o intorsatura groaznica, am suferit mult dar L-am cautat pe Dumnezeu, care imediat a rezolvat problema. In aceste conditii, vazand ca, desi nu s-a implinit inca rugaciunea mea, vad ca Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat, consider ca raspunsul la rugaciunea mea nu este NU. oare gresesc? Cum ne dam seama daca dorinta noastra corespunde cu voia Domnului? Va multumesc!
|
Partea foarte bună a mesajului tău este că ai început să construiești o legătură personală cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că i-ai făcut loc în viața ta și că ai un dialog cu El.
Atenție, însă, să nu vezi în Dumnezeu pe acela care ne rezolvă nouă problemele. El ar vrea să rezolvăm noi probeleme noastre, fiind mereu dispus să ne ajute, dar nu-i place să Îi cerem să ne bage în traistă, că vrea spirite libere, vrea oameni care să coopereze cu El, nu păpuși. Când ai să ai, la rândul tău, copii la școală, ori dacă ai să fii profesor, ai să vezi că nu ai să socotești ca lucru normal să le faci tu lecțiile, să le dictezi compunerile la română și să le rezolvi exercițiile la mate. Ai să le arăți cum, când te vor ruga să o faci unde le e mai greu. Ai să-i încurajezi să vorbească despre tema primită cu alți colegi de-ai lor, eventual mai avansați decât ei. Dar, să le rezolvi tema mură în gură, asta nu ți se va părea că ajută cu ceva spre creșterea lor în înțelegere și virtute. Ei bine, cel mai bun părinte este Dumnezeu și, tot el, este cel mai iscusit pedagog.
Acuma, câteva lucruri foarte simplu spuse despre rugăciune.
1. El nu ascultă rugăciunile oamenilor în aceeași măsură. Rugăciunile păcătoșilor nu le ascultă în aceeași măsură cu ale drepților. Deci, să ne străduim să fim drepți. Folosea un călugăr ortodox o formulare genială: "cât ascultăm noi de Dumnezeu, atâta ascultă și El de noi".
2. Dumnezeu ne ascultă adeseori și cu precădere atunci când suntem în stare de grație. Dar nu întotdeauna atât de repede cum am vrea noi, nici întotdeauna în chipul în care am vrea noi. Putem fi siguri, însă, că nu va răspunde la rugăciuni cu pedeapsă, El nu e în răspăr cu noi, ci numai noi putem fi în răspăr cu El. Scris este că acela care va cere un pește nu va primi un șarpe.
3. În același loc din Biblie unde scrie chestia de mai sus, mai scrie că Dumnezeu ne îndeamnă la stăruință în rugăciune. El compară stăruința noastră și rezultatul ei cu situația cuiva care tot stăruie față de altcineva, ajungând să-l trezească și noaptea din somn pe acela cu cererile lui, încât acela până la urmă îi îndeplinește cererea numai ca să scape de asemenea insistență.
4. Biserica, care pune mereu față în față Noul și Vechiul Testament, arătând continuitatea dintre ele, în Duminica în care vorbește credincioșilor despre pasajul evanghelic de mai sus, se folosește de o altă lectură din Vechiul Testament. Acolo, avem surpriza să facem cunoștință cu un om drept și mare rugător al lumii vechi, care intră într-un fel de negociere cu Dumnezeu. Este momentul în care Dumnezeu e foarte mâniat de păcatele celor dintr-un oraș în care se practicau relațiile homosexuale și păcatele erau generalizate. În furia lui, Dumnezeu este gata să distrugă acel oraș. Rugătorul despre care vorbesc cere însă, mai întâi, ca dacă în acel oraș va fi un număr mai mare de drepți, orașul să fie ferit de distrugere, ca să nu fie dați morții acei drepți. Dumnezeu îi promite că așa va face. Pe urmă, de pe terenul astfel câștigat, rugătorul avansează evreiește cu stăruința lui, cerând ca Dumnezeu să aibă aceeași atitudine dacă numărul drepților de acolo nu va fi atât de mare, ci mai mic. Dumnezeu acceptă. A treia oară face rugătorul același lucru, încât ai impresia că întinde coarda cam mult și că îl va scoate din sărite pe Dumnezeu cu stăruința lui. Dar Dumnezeu nu se enervează și ajunge să promită că, dacă în acel oraș va fi un singur drept, acela va trăi.
Prin urmare, rugăciunile noastre trebuie să fie, ca să zic așa, "din aproape în aproape". Să fim atenți să nu-I cerem lucruri prea mari. Dacă suntem neobișnuiți cu postul, să nu-i cerem tăria de a posti precum călugării. Să-i cerem, mai întâi, îndurare pentru slăbiciunea noastră, să Îi spunem că am vrea să postim măcar o zi de dragul Lui și să-i cerem să ne ajute, prin har lucrător, pentru aceasta. La sfârșitul zilei, când punem această mică jertfă la picioarele Lui, să Îl rugăm se ne ajute timp de trei zile data viitoare, când va fi post. Și tot așa, mergând cu El mână în mână, vom ajunge să urcăm tot mai sus pe drumul care îi place lui: drumul spre El.