Citat:
În prealabil postat de ekajad
am mai multe intrebari pentru cel nemultumit de masura care a impuso duhovnicul femeii pe care sustine ca o iubeste!
ai mai fost casatorit? (de cate ori?)
ai uitat ca prin glasul duhovnicului vorbeste Dumnezeu?
ia-il lasat un timp de gandire si doamnei?(ex.nu mai tineti legatura o perioada...punetiva ordine in ganduri!!!!)
In alta ordine de idei...exista oameni in lumea asta care domina persoanele neajutorate(bonlave),sustinand ca le iubeste pana la epuizare si altele.De fapt persoana neajutorata nu poate sa se apere singura si apare cate un binevoitor si le fura si farama de liniste care o are.
Parerea mea personala este ca exagerezi.Doar Dumnezeu stie ce se intampla cu adevarat si daca Oamneni Buni ar fi sa-l ascultam pe acel preot sar putea sa-i dam dreptate.Aici doar domnul a spus ce-l doare...mai sunt inca doua persoane care au cate ceva de spus.
Sa nu ne mai grabim sa-i dam dreptate ca tot ce se poate sa atragem mania lui Dumnezeu asupra noastra nestiind ce se intampla de fapt acolo.
Iertare daca am suparat pe cineva cu parerea mea.
|
Hristos a Inviat!
Am sa incerc sa raspund pe scurt..
Nu am mai fost casatorit, nici eu si nici ea (de altfel ea nici nu avea cum, din moment ce nici acum nu vrea sa-i dea binecuvantare)..
Nu am uitat ca prin gura duhovnicului vb Dumnezeu, dar NU POATE VB DUMNEZEU PRIN GURA UNUI DUHOVNIC CE ALEGE SA NU IMPLINEASCA RANDUIALA ORTODOXIEI SI CARE PUNE MAI PRESUS DE CEEA CE TREBUIE SA IMPLINEASCA PAREREA SA PERSONALA..
Dumnezeu nu se contrazice pe Sine si Duhul Sfant nu se pogoara decat unde este smerenie, nu mandrie (*Nu-ti permit sa-mi spui mie ca nu stiu tot adevarul despre voi* - cuvintele sale).
Eu, dupa ce am cunoscut-o, am avut gand de casatorie cu ea, fara sa ma intereseze nimic altceva legat de ea (varsta, boala, ce zice fam, duhovnicul, etc), asta intamplandu-se cand eram vietuitor (nu frate!) al unei Manastiri.. Am asteptat vreo 2 luni apox. si cand m-am convins ca nu este ispita, asa cum sunt multe cand esti vietuitor intr-o Manastire, i-am spus asta, desi mai aveam o sapt si plecam de acolo..
Deci, eu nu aveam de unde sa stiu ce boala are, nici nu stiam ca-i bolnava sau nu, in clipa in care i-am spus gandul acesta..
Plecand de acolo am tinut legatura tel si apoi i-am spus sa mearga la duhovnic sa ceara binecuvantare pt casatorie, ea spunandu-mi de la prima intalnire de canonul ei *nici sa nu se casatoreasca, nici sa nu se calugareasca*, dar adaugand ca vrea sa faca Voia Domnului..
Iar parintele duhovnic, in loc sa faca ceea ce orice duhovnic ar fi facut (sa ma cheme sa ma cunoasca, sa vb cu duhovnicul meu, si sa ne dea un canon de rugaciune de 40 de zile si apoi sa venim innapoi), el s-a inaltat cu mintea si a zis *nu-ti dau binecuvantare, nu e de la Dumnezeu sa te casatoresti*..
Apoi, ne-am vazut mai des, a inceput sa apara si sent si a inceput sa ma iubeasca si la fel eu pe ea, totodata ne-am facut un obicei de a avea o pravila de rugaciune impreuna, si cu ajutorul ei am inaintat duhovniceste si in rug si oarecum si in traire..
Bineinteles ca tot am mai mers, ba impreuna la el, ba ea singura si mereu spunea altceva
*nu-ti dau binecuvantare ca nu vrea maica-ta*, apoi dupa ce am cazut si in pacate *nu-ti dau binecuvantare ca ati facut pacate*, apoi i-a spus *ca poate sa se casatoreasca cu oricine, dar nu cu mine*, constient fiind ca nimeni nu se poate casatori cu cineva care nu-l iubeste, apoi mie, la tel mi-a spus *MA, VREI SA-TI SPUN ADEVARUL? N-AM VRUT MA, N-AM VRUT SI NU VREAU!*, si in tot acest timp ei ii spunea *ca o sa ajunga in ghena focului daca se marita cu mine*, *ca vede inaintea ei o prapastie mare*, etc..
Si, inainte de a cadea in pacat, ea i-a spus *parinte, il iubesc* si el zice *nu, e de la diavol asta*., apoi dupa ce am pacatuit zice *nu conteaza c-ati pacatuit, lasa, Dumnezeu va iarta, dar nu va casatoriti*..
Ca acum, in postul Mare sa-i spuna ca de fapt el nu va fi niciodata de acord ca ea sa se casatoreasca, si ca asta nu e iubire, ci ispita de la diavol, de-i la varsta asta..
In tot timpul asta pe mine m-a facut nebun, apoi cand le-am zis la altii din Manastire asta, a zis ca nu e adevarat ca el nu m-a facut asa., a zis ca nu ma iarta si nu ma dezleaga de pacatele facute cu ea, desi erau pacate iertate si dezlegate de altul, ei i-a zis ca *nu ai ce cauta cu el la Nicula*, anul trecut de Sf. Marie, apoi cand i-a zis sa mergem impreuna la el la Manastie, zice *nu ai ce cauta cu el aici*, mie imi spune *eu as putea sa-ti fac rau, sa te blestem, dar nu-ti fac nimic*, apoi alta data *daca nu o lasi in pace te voi pune la slujbe* si intrebandu-l cum vine asta, ce inseamna, ca-mi face rau, zice *nu-ti fac rau, dar daca nu o lasi in pace si nu te orientezi spre alta nu vei avea spor in nimic din ce faci*, apoi ducandu-ma singur la Hramul acelei Manastiri unde este el si vrand a ma spovedi, prima oara, de fata cu oameni din Biserica a zis ca bine, te spovedesc, apoi intrand la el nu m-a lasat sa zic nimic, a vb doar el ca s-o las in pace, etc., apoi a doua zi am facut metanie mare in fata lui si i-am zis *parinte, in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, va rog primiti-ma sa ma spovedesc*, el s-a intors din Biserica si a iesit afara, a doua zi la fel *parinte, va rog primiti-ma sa spovedesc pacate* iar el a zis *esti bolnav mintal, du-te si te trateaza*..
Candva mi-a spus ca s-o las in pace ca eu vreau sa-mi bat joc de ea, iar el daca *vedea* ceva in viitor, cum mi s-a mai sugerat, n-ar fi trebuit sa ma vada cum sunt in prezent, ca NICIODATA nu am vrut si nu vreau sa-i fac rau?! Cine *vede* in Duhul Sfant, vede cu adevart, nu asa cum nu este...
Si-apoi, cat din tot ce-a facut el e ce trebuia sa faca cu-adevarat in calitate de preot si duhovnic?!