[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihailc

doar că ambele formulate sub forma unor răutăți mascate.

La dv, răutăţile sunt fără nicio mască: sunt la vedere.

Nu e nevoie să schimbe nimeni canoanele, întrucât ele nu sunt legi, ci repere generale

Deci, dacă nu sunt legi, ci repere generale (recomandări), înseamnă că pot fi încălcate fără pedeapsă. Prin urmare, ortodoxul care are legătură trupească cu ortodoxa de nevastă-sa lunea, miercurea, vinerea, sâmbăta şi duminica, precum şi marţea şi joia când e zi de post sau zi de menstruaţie sau zi de alăptat copilul, ce ne mai strofocăm aici atâta ? nu este călcător de lege, cel mult călcător de repere generale.

El (duhovnicul) nu se substituie Bisericii, fiind chiar Biserica ipostaziată pentru penitent.

Asta e culmea substituţiei. Deci, duhovnicul pravoslavinic nu se substituie Bisericii, ci e chiar Biserica.

Diferențele esențiale dintre cele două creștinisme sunt uriașe, practic vorbim despre credințe diferite.

Mereu am susţinut acest lucru. Dincolo de credinţele diferite, pe ici pe colo şi anume în punctele esenţiale, există un ocean de diferenţe culturale, care face ca toate să fie văzute diferit.

Dar ai și un motiv de bucurie: mulți ortodocși contemporani gândesc astăzi ca niște catolici, pânându-și nădejdea în formule, norme, proceduri etc. și nu în puterea lui Dumnezeu. Dar avem și noi un motiv de bucurie: sunt mulți catolici care gândesc ca niște ortodocși veritabili, aflați în diferite stadii ale procesului dificil de eliberare din schemele ideologice pseudocreștine ale instituției cu sediul central la Vatican.

Înţeleg că meciul e 1:1 ? Mă temeam să nu câştige schemele politice pseudocreştine ale instituţiei cu sedul central la Moscova.

O asemenea formulare poate suprinde un cititor oarecare, dacă e luată în considerare sursa: un catolic ce-și pune nădejea în prestigiul infailibil al unei instituții.
Nu există legi care vin de la Dumnezeu în mod direct, fără o formă sau alta de mijlocire a Bisericii. Hristos a dat Bisericii toată competența sa, în afară de firea divină care nu-i tranzitivă. Să faci o disjuncție între Hristos și Biserică, e cel puțin o abordare contradictorie pentru un creștin al unei grupări ce se condideră pe sine apostolică.
Pozițiile ecleziologice de tipul acesta par să recunoască, indirect, că Duhul Sfânt i-a cam lăsat în treaba lor.

Iată ce spune Hristos :

”Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” (Matei 18:18)

Hristos leagă în cer, ceea ce Biserica leagă pe pâmânt, și tot Hristos dezleagă în cer, ceea ce dezleagă Biserica pe pâmânt.

Biserica nu este Cristos, nici Cristos nu este Biserica. După cum o împărăţie nu este Împăratul, nici nu există identitate între Împărat şi împărăţia sa. Uniunea mistică nu înseamnă identitate. Biserica este prelugire a lui Cristos, instrument al Său, mijloc al salvării de care El se foloseşte. Ea leagă şi dezleagă în limitele unui mandat conferit. Modificarea a ceea ce a spus Cristos nu este în limitele mandatului conferit. Biserica trăieşte în ascultarea lui Cristos aşa cum mireasa trăieşte în ascultare faţă de mire, ori trupul mistic în ascultare faţă de capul său. Noi credem că, atunci când Capul Cristos spune: "ceea ce Dumnezeu a legat, omul să nu desfacă" îi interzice Bisericii în mod specific să dezlege o Taină a Căsătoriei, şi, prin aceasta, toate Tainele, fiindcă toate sunt făcute, de fapt, de Cristos.

Toate Sfintele Taine se instituie prin mijlocirea Bisericii, fără excepție.

Prin urmare, Biserica, în virtutea puterii ei de a lega şi dezlega, ar putea institui o a opta taină ? Sunt curios dacă veţi împinge alienarea până aici.

Aici ideologia catolică utilizează standardul dublu, deoarece obsesia pentru imutabilitatea sacramentulului căsătoriei nu o regăsim și în cazul preoților caterisiți, cărora li se ia ”darul” primit prin hirotonie

De unde aţi tras această concluzie răuvoitoare ?

sau ereticilor care sunt lipsiți de darurile dobândite prin sacramentul botezului.

Care daruri ? Botezaţii rămân botezaţi orice ar face. Ereticilor, marca primită la Botez la va atârna ca o piatră de moară. De aceea, Biserica Catolică nu se grăbeşte să boteze copiii (sănătoşi), decât dacă există garanţii rezonabile că vor fi crescuţi în Cristos. Dacă nu există asemenea garanţii din partea părinţilor şi (sau) naşilor, preoţii catolici amână rBotezul până când asemena garanţii pot fi furnizate, până când copilul la vârsta înţelegerii cere el însuşi Botezul sau până când este într-un pericol iminent de a muri nebotezat. De ce ? Tocmai fiindcă mai aspru decât infidelii vor fi judecaţi ereticii, schismaticii, apostaţii şi excomunicaţii. Aveţi grijă să nu fiţi printre aceştia!

Tot eșafodajul apolegetic catolicist care apară presupusa valoare eternă a sacramentelor are la bază o argumentație șubredă, o inepție superintelectualizată, de altfel specialiatea casei la vaticanezi.

În acest pasaj, se vede strălucirea tristă a răutăţii dv, despre care v-am vorbit la începtul mesajului.