[AGabriela]

"– Părinte, ce este ascultarea de duhovnic si până unde trebuie să meargă ea?
– Ascultarea de duhovnic, într-un fel, ar trebui să fie neconditionată. Dacă stii că-ti vorbeste Dumnezeu, dacă ai constiinta că prin duhovnic îti vorbeste Dumnezeu, atunci nu mai discuti nimic si faci ce ti se spune. Acum, nici duhovnicii nu trebuie să fie pretentiosi, în sensul acesta că ce-a spus el e cuvânt din Evanghelie, ci trebuie să fie cu întelegere fată de neputinta omenească. Trebuie să aibă elasticitate, să nu fie teapăn într-o chestiune, ci să fie binevoitor, întelegător, asa cum este un părinte fată de copil. Pentru că, dacă nu l-ai câstigat dintr-o dată, s-ar putea să-l câstigi cu vremea. Si în cazul acesta trebuie să te ocupi de el, să-l tii aproape de tine, ca să-l poti ajuta mai târziu, dacă nu-l poti ajuta în clipa de fată. Numai dacă sunt niste împotriviri puternice si niste împotriviri care-l înjosesc pe duhovnic în fata credinciosului, adică, dacă credinciosul îl coboară, îl defaimă pe duhovnic, în cazul acesta el nu poate fi duhovnic pentru respectivul si îl îndrumează să se ducă si să-si găsească alt duhovnic pe care-l poate asculta, la care poate să se supună." - Interviu realizat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, 5 octombrie 1997 cu Parintele Teofil Paraian.
Totul depinde de ea - daca ea nu stie ca ascultarea nu este INDOBITOCIRE, nu mai este vina ta si nici a duhovnicului. Daca nu a primit binecuvantare nu inseamna ca nu va puteti casatori. Duhovnicul poate fi "parasit" din motive intemeiate, iar caderea in pacat din pricina asa zisei ascultari, cred ca este un motiv foarte intemeiat. Daca ea, in ciuda sentimentelor pe care spune ca le are fata de tine nu-si da seama ca totusi este un om si are LIBERUL ARBITRU de la Dumnezeu, atunci mergi in viata mai departe si uit-o.
NICI UN BLESTEM nu se leaga de un om care are catusi de putina osteneala intr-o viata crestina, daca nu este intemeiata pe deplin asa ca nu va mai tot faceti probleme si actionati (de va vrea si ea bineinteles).
Episcopul locului, cu iertare sa mi fie, poate sa rezolve foarte bine problema atata timp cat i-o expuneti, si puteti primi binecuvantare de la el (este mai mare peste un simplu preot de manastire).
De la o conferinta cu un parinte din zilele noastre (nu mai stiu acum care) am aflat ca sunt doar 2 cai spre mantuire: CASATORIA sau CALUGARIA (exceptie facand cazurile grave de boli psihice si/sau fizice in care nu poti face fata la una dintre modurile de viata anterior enumerate). Tot o exceptie poate este si Calugaria alba care a fost intemeiata, din pricina prigonirilor, pe vremea comunismului si, cred ca poate fi practicata si azi insa numai din proprie vointa, iar ea odata ce a pacatuit cu tine si te iubeste, nu cred ca asta vrea. Daca voia asta nici macar nu se uita la tine.
Din cate am citit eu mai degraba drumul pe care tine sa-l urmeze este spre osanda, caci poate ajunge chiar si la deznadejde (Doamne fereste) si atunci sa vedem noi ce mai spun domnii si domnisoarele care indruma spre acea ascultare oarba.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu ideile si parerile pe care le-am expus aici (avand in vedere ca unele le-am auzit de la unii parinti si nu sunt ale mele proprii) si nu uitati un lucru:
Hristos s-a rastignit si a inviat pentru noi, iar Cununia este a doua Taina dintre Sf. Taine (dupa Sf. Botez)
Cu drag, AGabriela