Citat:
În prealabil postat de Dobra Daniela
asa este. urmaresc sa ma curatz de mizerii, sa calc pe ego, sa transform totul in mine...dar sunt singura dintre noi doi care cauta asta. nu vreau sa scot in evidentza ceva la mine, doar spun ca avem poate aspiratzii diferite. eu iubesc natura, liturghiile, calatoriile, cartzile...lui ii place calculatorul, tutunul, filmele..nu stiu unde gresesc si ce sa mai fac si cata rabdare sa am. ma straduiesc mult de tot.
|
Postarea Adrianei-Simona mi s-a parut un balsam pentru suflet, asemenea si raspunsurile ce au urmat. Eu nu ma simt in masura sa scriu la acest topic, insa recent o prietena buna a ajuns intr-o situatie dificila avand o problema asemanatoare. Acest fapt m-a determinat sa scriu.
Totul a inceput cu nemultumirea pe care o avea fata de sotul ei. Era intemeiata si pe buna dreptate…cu toate ca era un om bun, era mult prea comod si nu o facea sa se simta iubita. Aceasta nemultumire fata de sot a devenit in timp o obsesie care se tot hranea cu linistea ei interioara. Usor, usor, incepuse sa nu il mai accepte asa cum era el si il voia asa cum si-l dorea ea sa fie. Au urmat discutii, a incercat sa-i spuna ce anume o deranjeaza la el, cum i-ar placea ei sa fie, dar fara rezultat; el nu s-a putut schimba iar ea nu l-a mai putut accepta asa cum era.
In timp a intervenit o instrainare care a dus la ruptura totala. Acum regreta mult situatia, si-a dat seama ca totul a pornit usor si subtil de la gandurile pe care ea le-a tot framantat si hranit in mintea ei. Cu toate ca sunt tentata sa-mi spun si parerea personala, ma opresc doar la o concluzie: Vrajmasul incearca sa destrame si sa fure pacea sufletului, sa-l distruga pe om in diferite feluri.
Din mica mea experienta, am inteles ca iubirea nu este doar acea iubire pasionala intalnita in filme romantice si in romane de dragoste, iubirea se afla si intr-o casnicie aparent normala, in special atunci cand incerci sa treci peste neajunsurile sotului.