View Single Post
  #55  
Vechi 27.04.2012, 07:53:17
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit b)

1. Practic, niciodată preoții, oricărei perioade istorice ar fi aparținut ei, nu ar fi putut să spovedească toată comunitatea care, așa cum se știe, se împărtășea la fiecare Liturghie. Gândiți‑vă cum ar fi putut un preot să spovedească un sat întreg, cât de mic ar fi, zilnic sau chiar și o dată pe săptămână.
2. Într‑o rug
ăciune de la Spovedanie (a III‑a), preotul se roagă ca Hristos „să‑l împace și să‑l unească (pe cel venit la mărturisire) cu Sfânta Sa Biserică”; iar rupți de Biserică sunt considerați doar cei ce au făcut păcate de moarte, păcate strigătoare la cer și păcate împotriva Duhului Sfânt. Deosebirea între cei cu păcate mici și cei cu păcate mari o face și Sfântul Ioan Evanghelistul în I‑a sa Epistolă (cap. 5:16‑17) și deci are suport biblic.
3. Toate C
anoanele date de Sfinții Părinți referitor la cantitatea și calitatea actului de penitență (epitimia) se referă doar la păcate mari. Nu există, de exemplu, vreun canon care să prevadă epitimie pentru somnul peste măsură și nici pentru mândrie, care este cea mai mare patimă. Și mai interesant e că în lista de păcate de care‑l poate întreba duhovnicul pe penitent (din Molitfelnic) lipsesc o mulțime de „păcate ușoare” – lucru care arată că păcatele mici nu s‑au spus vreodată la Spovedanie, căci ele țin de un război ascetic personal, pentru care credinciosul primea doar sfaturi de la preot sau de la un creștin mai îmbunătățit, monah de regulă. Astăzi ce se întâmplă? Noi spovedim aceste păcate (mai mici), preotul duhovnic nu dă și nici nu are vreun temei pentru a da canon pentru aceste păcate; apoi nici noi nu facem nimic pentru a ni se ierta, întrucât credem (cum de fapt este și normal) în dezlegarea dată la Spovedanie, și reiese că degeaba mai cerem iertare în fiecare dimineață și seară pentru păcatul mândriei, căci până la urmă, tot printr‑un „act formal”, s‑a dat iertarea. L‑am numit act formal întrucât, în cazul acestor păcate, nu se dă altceva afară de dezlegare și deci penitentul nu este angajat în nici un fel.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote