Citat:
În prealabil postat de heaven
Draga Clujeanule,iarta-ma,nu a fost intentia mea sa te supar cu ceva...eu doar mi-am spus parerea din prisma observatorului pe baza postarilor pe care le-ai scris si cam ce a reiesit din acestea...
Nu am contestat ca ea nu te-ar iubi ori ca nu si-ar dori sa fie cu tine,ideea a fost doar ca o persoana care nu este stapana pe propria ei viata,ci permite altora sa dispuna de ea si nici macar in contextul in care iubeste si isi doreste o familie (deci se presupune ca ar fi o motivatie destul de puternica) nu isi asuma responsabilitatea luarii unei decizii pe cont propriu...greu de crezut ca o va mai face vreodata.
Este o incercare si pentru ea,pentru tine si pentru voi toti cei implicati.
Este foarte putin probabil ca mama si duhovnicul ei sa isi schimbe modul de a fi si a se comporta,deci,singura care cu adevarat poate face ceva este doar viitoarea ta sotie si tot probabil este una din marile sanse pe care Dumnezeu i le-a scos in cale ca sa isi ia viata in propriile maini si sa iasa din acel rol de Cenusareasa despre care ai povestit mai sus...
|
Nu se pune problema de a supara pe cineva sau nu..
Cred ca am mai postat anterior ca ea a trait cu-adevarat intr-o ascultare oarba, atat fata de mama cat si fata de duhovnic, pierzand cumva dreapta socoteala, ea nu a fost educata si nici crescuta sa hotarasca singura decat in lucruri fff mici si de aprox 10-15 ani are canonul asta, nici casatorie si nici calugarie si pur si simplu atat familia ei cat si ea "s-au obisnuit" cumva cu ideea asta ca ea nu va fi casatorita niciodata, pt ca asa credea ea ca e de la Dumnezeu, cum spune duhovnicul..
Dar iata ca Dumnezeu are un alt plan cu ea si cu mine, spre mantuirea ambilor..
Ii arata o alta "Cale" si nu cea cu care toti se obisnuisera, ci alta..
Caci spune Hristos "Sa nu sotociti c-am venit sa aduc pacea, ci sabia.. Am venit sa despart pe tatal de fiu, pe mama de fiica"..
Ea este slaba, din multe puncte de vedere si inca se indoieste ca asta e Calea si Voia lui Dumnezeu cu ea.. Si indoiala, stim de la cine e.. Si acesta indoiala apare totdeauna cand se
gandeste ca "daca e adevarat totusi ce zice parintele", sau "cum sa greseasca parintele? e om sfant, multi spun ca e vazator cu duhul, cine sunt eu sa il judec si sa vad de greseste sau nu?" si accepta de buna voie aceste ganduri in sufletul ei drept adevar, si "uita" adevarul ce-l traieste cu mine, tot ce a fost si ce este si cum a inceput totul..
Este intr-adevar o incercare mare pt ea, dar credeti-ma, caci nici parintele si nici parintii ei nu se vor schimba, caci nu vor asta..