În prealabil postat de fallen
Dar totusi, fetelor, nu vreti sa incercam sa "incropim" ceva, o listuta cu mici dorinte pe care le avem de la sotiorii nostrii iubiti, ca sa fie toata lumea mai multumita?
De exemplu, mie mi-ar place, cand venim de afara, eventual cu cumparaturi si/sau cu copiii dupa noi, care avem, nu ar fi frumos ca unul din soti sa dezbrace copiii si sa puna hainele la loc/la uscat, dupa caz, pe ale tuturor, iar celelalt sa 'descarce' cumparaturile si apoi sa puna masa? Si daca unul termina mai repede, n-ar fi frumos sa mearga sa-l ajute pe celalalt?
Si apoi, cand se fac mai mari copilasii, nu ar fi frumos sa fie invatati sa-si bage singuri hainele la loc? Dar pentru asta sa stiti ca au nevoie de exemplul tatalui, ca daca acesta le lasa aruncate, ei n-or fi mai fraieri, nu?
Un alt aspect, consider eu, esential in educatia copiilor, este ca tatal sa nu "faca figuri" la masa, sa vina cand este chemat, sa nu-l uite Dumnezeu in fata televizorului/calculatorului si sa nu isi manifeste cu voce tare nemultumirile privitoare la meniu...
Iarasi ar fi de importanta vitala sa se evite discutiile in contradictoriu, mai ales jignirile, ofensele, vorbele urate, iesirile violente, chiar si ironiile la adresa celuilat sot, macar in fata copiilor. Chiar si bunicii ar face bine sa nu ii critice pe parinti de fata cu copii.
Poate iarasi ar fi bine ca parintii sa nu-si exprime ideile "anticrestine", politice, "fotbalistice" chiar, de fata cu copii, care din admiratie le-ar putea prelua si propavadui mai departe, la scoala sau afara, dand nastere la conflicte.
Nu este bine nici ca unul din soti sa-i permita copilului ceva ce celalalt i-a interzis, sau sa contrazica o invatatura pe care i-a dat-o, dupa principiul ca "vreau sa-l pregatesc pentru viata, sa nu fie luat de fraier, etc".
Dar pentru asta e necesar ca ambii parinti sa fie familiriazati cat de cat macar cu invataturile crestinesti, ca daca unul sau ambii sunt obsedati doar de cariera, succes si bani, s-ar putea sa nu mai aiba dispozitia necesara sa se implice si in viata de zi cu zi si sa lase totul in seama femeii, de obicei, sau a altor persoane (bunici, guvernante, etc).
|