28.04.2012, 09:48:22
|
|
|
Citat:
În prealabil postat de andreicosmovici
Sunt cu ea, sunt cu copiii, mă ocup de ei, îmi fac datoria stării de tată, soț și creștin. Îmi veți spune că lipsește să "las pe mama mea, pe soția mea, pe copii mei" și să-i urmez lui Christos? Să fac asta, concret? Unde să plec? Sau... cine vine cu mine, acum?
|
Părintele Arsenie Boca îți dă un răspuns la această problemă:
"Și zice Iisus: „Nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarina pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu ia însutit – acum în vremea aceasta (de prigoniri) case și frați și surori și mame și copii și țarină, iar în veacul care va să vină, viața veșnică”.
Așa sunt și alte locuri din Evanghelie pe care unii, însă, le tâlcuiesc în felul acesta: Vine cineva și-mi spune: „Părinte, trebuie să-mi părăsesc soțul sau soția, că vreau să urmez de acum pe Domnul!” – Dragă, tâlcuiești pripit cuvintele acestea! Cuvintele acestea se potrivesc pentru alții, pentru aceia care le-au lăsat înainte de a le lua, nu pentru dumneata. Dumneata te-ai legat de forma asta de viață prin căsătorie, dator ești să te mântuiești sub forma aceasta! Nu după ce te-ai fript în forma aceasta, fugi să scapi în cealaltă; e scăpare și în căsătoria ta pe care poate că ai ticăloșit-o, însă rabdă aici până ce ți se vor șterge păcatele de pe conștiință, găurile conștiinței.
Cuvântul se potrivește pentru cei ce le-au lăsat înainte de a le lua".
PS: la restul întrebărilor ți s-a răspuns...observ că tu îți cauți doar anumite răspunsuri pe care dorești să le auzi și în care deja te complaci.
|