Citat:
În prealabil postat de clujeanul33
Parerea ei despre toate discutiile cu alti preoti e "ei pot spune orice, eu nu cunosc Ortodoxia si ce trebuie sau nu sa faca parintele, nu caut sa stiu asta, nu e treaba mea, iar daca parintele greseste, el va da socoteala, eu stiu ca trebuie sa ascult de el"..
Si chiar acum, in postul mare dupa ce s-au vazut a zis ca a realizat si ea ca "nici parintele si nici maica-sa nu o sa fie de-acord niciodata cu a se casatori cu mine", lucru ce pana acum nu a vrut sa-l priceapa si mereu a nadajduit in acesti oameni, in loc sa nadajduiasca in Dumnezeu..
De asta s-a ajuns pana aici...
|
Dupa cum ai spus si tu,draga Clujeanule,nici Dumnezeu nu intervine peste liberul arbitru al omului si pana la urma preotul tau duhovnic ti-a spus bine cand ti-a spus sa lasi sa fie voia Domnului cu tine si sa iti dea ceea ce considera El ca este mai potrivit.
In contextul dat,in care,dupa cum si tu iti dai bine seama,nici duhovnicul si nici mama nu isi vor schimba modul de gandire,singurul om care ar mai putea si care ar fi firesc sa ia o hotarare,adica ea,refuza acest lucru,indiferent ce motive are.Este dreptul ei de a alege,chiar si o astfel de decizie si tu nu poti face nimic pentru a o schimba.Faptul ca oamenii nu se schimba este un adevar.Sau,mai corect: oamenii nu se schimba niciodata pentru altii,ci doar daca ei sunt constienti si convinsi in sinea lor de aceasta schimbare!
Spuneai ca tie iti e clar ca e de la Dumnezeu gandul de casatorie cu aceasta femeie,pentru ca el nu a disparut in doua luni.Eu iti spun ca sunt oameni carora le vin anumite ganduri cu o persoana si nu dispar in ani,ei ramanand agatati intr-o iluzie,nelasand loc in viata si inima lor pentru o alta persoana,chiar daca este evident ca omul acela nu doreste sa aiba vreo legatura (dorinta nu se vede din ce spune o persoana,ci din ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample),indiferent care ar fi motivele care stau la baza acestei decizii.Stiu multe cazuri si vorbim de ani de zile de singuratate.De aceea iti spun,ca bine ar fi sa iti pui mai mult bazele pe ceea ce iti arata si confirma realitatea,decat pe aceste ganduri si trairi,care de multe ori pot fi subiective.
Din trairile mele personale,pot sa iti spun ca am vazut clar diferenta cand un lucru a fost de la Dumnezeu si cand a fost doar incapatanarea mea prin modul in care s-au derulat evenimentele din viata mea:
-cand era vorba doar de insistenta mea de a ma agata de o idee,dorinta etc,totul mergea extrem de greu,nu se urnea mai nimic,in ciuda eforturilor mele,bariere peste bariere,insa eu ma incapatanam sa lupt contra curentului pana ajungeam la epuizare si cand ma uitam in prezent,aveam impresia ca nu urnisem nici macar o caramida;
-cand ceva era sa fie de la Domnul,chiar daca existau anumite impedimente si greutati,ele se rezolvau cu o mult mai mare usurinta si rapiditate si aveam acel sentiment ca "toate se leaga" intr-un mod firesc,natural,daca ma intelegi ce vreau sa spun.
Se spune ca intr-o situatie dificila in care esti nevoit sa faci o alegere,exista doar trei variante: sa o accepti,daca nu poti accepta,sa incerci sa o schimbi,iar daca nu poti nici una si nici cealalta,sa iesi din ea...