Antigona lui Sofocle. Am citit-o prin liceu si in studentie, dar de abia azi-noapte am remarcat conexiunea ei cu sarbatoarea de azi, a mironositelor.
Antigona, macar ca nu e crestina, ba dimpotriva, e rodul unui incest si face parte dintr-un neam blestemat de zei, este si ea o mironosita. Caracter puternic si implacabil, de o asprime exterioara, stie sa fie iubitoare, pioasa, chiar gingasa, sa isi faca datoria si sa se jertfeasca pana la moarte, pentru a-i asigura fratelui sau mort, declarat tradator de stat, inmormantarea cuvenita. Fapt ce creeaza conflicte indisolubile si ura intre doua surori, o nepoata si un unchi, intre un tata si un fiu.
Antigona va marturisi in pragul mortii ca tot ce a facut a fost din iubire: pentru ca isi iubeste mortii (parintii incestuosi si fratele tradator), copacii, raurile si copiii pe care i-ar fi putut naste, daca ar fi ramas in viata: Nu sunt nascuta pentru a impartasi ura, ci pentru a impartasi iubirea. O impartaseste surorii lase si ascultatoare, care nu voise sa isi primejduiasca viata pentru un mort, dar care, sedusa de sacrificiul ei, doreste sa ii fie alaturi in moarte. Si o impartaseste logodnicului ei, care incearca - in zadar - sa o apere pe fata in fata propriului sau tata, nu in numele iubirii sau al legaturilor de filiatie, ci in numele valorilor si aL principiilor morale in virtutea carora actioneaza. Cred ca i-o va imparatasi post mortem si unchiului rege, care nu va intelege gravitatea faptelor sale decat cand va vedea la picioarele sale cadavrele celor pe care i-a iubit si i-a sacrificat iubirii de sine.
E o piesa mare, e de capatai, tine de cultura generala, dar eu m-am gandit sa v-o pun in atentie astazi, in legatura cu duminica mironositelor:
http://www.scribd.com/doc/24835598/Sofocle-Antigona