Citat:
În prealabil postat de fallen
Hristos a inviat!
Bine v-am regasit. Duminica aceasta e una din preferatele mele. Dupa parerea mea, acum femeia si-a spalat pacatul savarsit de Eva, prin vestirea Invierii Mantuitorului.
Remarcabile curajul, credinta si dragostea acestor femei. Daca insa acestea ar fi fost maritate si ar fi avut copii acasa, nu stiu daca s-ar mai fi dus cu atata tragere de inima, poate s-ar fi temut. Cu siguranta sotii lor ar fi incercat sa le opreasca, temandu-se sa nu le faca ceva soldatii romani. Cu siguranta potrivnicul ar fi gasit o cale de a strecura teama si indoiala in sufletele lor. Dar poate asta s-ar fi intamplat daca ar fi fost pacatoase, ca noi, si atasate profund de cele lumesti, si nu L-ar fi avut atat de aproape, atat de "cald" in sufletul lor pe Mantuitorul. Chiar daca sotii ar fi incercat sa le opreasca, ar fi gasit ele o cale sa se strecoare, ar fi mintit ca se duc pana la piata, si tot s-ar fi dus. Doar asa mai facem si noi, nevestele din ziua de azi, nu? Ar trebui sa ne temem cand mergem sa facem pacate, nu cand facem o fapta buna, cand mergem la Domnul. Daca o facem din toata inima, El va vedea si va avea grija sa nu ni se intample nimic rau. Insa daca-I intoarecem Lui spatele , atunci cine ne va mai pazi? Noroc ca El vede si stie tot, ne cunoaste slabiciunile si probabil ne iarta atunci cand ne temem si fugim. El poate ierta chiar si atunci cand oamenii nu pot.
|
:)
Bine, dar despre unele chiar stim ca erau casatorite si aveau copii: Maria, sotia lui Cleopa si mama lui Iosif si Iacov, cumnata - sora Maicii Domnului - Salomeea, mama lui Iacov si Ioan fiii lui Zevedei, Ioana sotia lui Huza, administratorul casei lui Irod-Antipa.
http://www.crestinortodox.ro/paste/i...lui-71047.html
Nu m-am gandit niciodata la asta, ca ar fi putut fi oprite de soti...
Iata o talcuire frumoasa:
Duminica Sfintelor Femei Mironosițe
[Fapte 6,1-7; Mc. 15, 43 - 16, 8]. Femei neobosite! N-au dat somn ochilor lor, nici genelor lor dormitare, până ce n-au aflat pe Cel Preaiubit! Iar bărbații parcă se împiedică în picioare: merg la mormânt, îl văd pustiu si rămân în nedumerire: ce putea să însemne faptul că nu-L vedeau pe Domnul? Nu, aici e vorba de dragoste chibzuită, care se teme de greșeală din pricina înaltului preț al dragostei și al țintei sale. Atunci când au văzut și au pipăit și ei, fiecare dintr-înșii a mărturisit nu cu limba, asemenea lui Toma, ci cu inima: „Domnul meu si Dumnezeul meu”, si de-acum nimeni n-a mai putut să-i despartă de Domnul. Mironosițele și Apostolii închipuie cele două laturi ale vieții noastre: simțirea și chibzuință. Fără simțire, viața nu e viață; fără chibzuință, viața e oarbă - irosește mult și dă puțină roadă sănătoasă. Simțirea trebuie să meargă înainte și să dea imbold, iar chibzuință să hotărască tim¬pul, locul, mijlocul de împlinire si, îndeobște, întreaga rânduială a ceea ce inima socoate să facă. înlăuntru, inima merge înainte; iar când e vorba de faptă - chibzuință. Atunci când simțurile noastre se vor deprinde a deosebi binele de rău, poate că ne vom putea bizui numai pe inimă, așa cum dintr-un pom viu ies de la sine muguri, flori și roade, și din inimă va începe atunci să răsară binele, amestecându-se în chip înțelegător în curgerea vieții noastre.
La noi, s-a pus accent pe rolul femeii in Biserica, pe virtutile acesteia, pe educatia crestina care trebuie s-o ofere parintii copiilor si pe gravitatea avortului.