Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
In societatile moderne, de nu cumva si in vechime, regula nescrisa este ca sotul sa fie "stalpul casei", lucru care se refera si la capacitatea lui de a-si intretine familia. E atat de bine scrisa in constiinta colectiva aceasta regula incat putini oameni, poate doar cei cu totul rebeli ori poate mult prea detasati de cele lumesti, vor pune la indoiala justetea acestei practici.
Pe de alta parte, sunt perioade cand sotul e intretinut de sotie. Aici gasesc si o proba, o incercare uneori dificila a dragostei, a nadejdii etc. Multe nuante.
Eu inclin sa cred ca, dincolo de reguli, obiceiuri, mentalitati s.a.m.d., orice om adult, barbat sau femeie, simte nevoia fireasca sa munceasca, apoi sa obtina venituri (o rasplata) pentru a se bucura in plus de munca sa si pentru a asigura o serie de lucruri necesare vietii individuale si de familie.
Rau trebuie sa fie pentru omul sanatos sa suporte o perioada indelungata de timp cand nu are un serviciu sau o ocupatie rodnica si in sens material, nu doar spiritual, sa zic asa. Suntem educati sa capatam o rasplata pentru munca noastra.
Nu intamplator citim si, probabil, majoritatea dintre noi acceptam, ca legea copilului e jocul, a tanarului e dragostea, a adultului e munca si creatia, a batranului intelepciunea. Vad munca mai degraba ca pe o tendinta fireasca in noi, decat ca pe o constringere. Dumnezeu o spune lui Adam (nu Evei) ca solutie, iar nu ca blestem.
Unde sotul nu munceste si e intretinut de sotie, un timp prea indelungat, cred ca e vorba de boala. Sufleteasca (de pilda descurajare, rani narcisice, depresie, varii tulburari in sfera relatiilor sociale, mai frecvente la cei cu conduite antisociale/caracteropati/sociopati). E nevoie de tratament, de suport, iar rolul Bisericii poate fi substantial.
Categoric, a nu munci vreme indelungata induce sau semnaleaza boala, alienarea, regresia la un statut infantil. Un om ravasit.
Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!
|
Hristos a inviat!
Sunt de acord, dar nu spun oare psihologii ca omul X nu este egal (=) cu profesia pe care o are (ex. Gigel soferul, etc) ?
Poate Gigel a fost artist de circ si a cazut de pe sarma si si-a rupt picioarele. Acum Gigel e paralitic si deprimat si a dat in patima betiei. Pentru ca nu-si mai regaseste identitatea. Cine o sa mearga in fata lui Dumnezeu la Judecata de apoi, Gigel artistul sau Gigel betivul?
Si nu-l putem acuza pe Gigel ca nu a inmultit talantii, ca doar n-a vrut el sa cada de pe sarma ... In cazullui, Domnul i-a dat, Domnul i-a luat... de ce, numai El stie. Sau poate o stie si Gigel, dar nu -si da seama sau nu recunoaste. poate Gigel artistul, cadn avea succes, a uitat de Dumnezeu si a crezut ca toate meritele ii apartin... Iar Domnul,in marea lui iubire, a vrut sa-l pedepseaca pe lumea asta si nu pe ailalta. Sau poate Gigel era credincios, iar diavolul a facut-o din invidie, ca sa-i piarda sufletul. Dar oare Gigel isi va da seama la timp? Mai poate face cineva ceva ca sa-i salveze sufletul? Parintele Boca spune ca nu tuturor pacatosilor le arata Dumnezeu ca gresesc, ci numai celor care ar putea suporta sa vada realitatea fara sa deznadajduiasca si sa se dea singuri in mainile necuratului.
Asa ca ... subscriu: Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!
Cat despre sotie, asta nu stiu nici eu cel ar trebui sa faca : sa stea cu el si sa-si manince amarul, ca pe o osanda de la Dumnezeu pentru pacatele ei, sau nu e neaparat necesar? Presupun ca daca e peste puterile ei, decat s-o piarda, Domnul ar "lasa-o " sa plece...Daca insa nu e inca maritata cu el, atunci e doar alegerea ei... dificila. Sau poate nu.