Privind in urma, constat ca am avut un moment (dintre multele) de deznadejde si chiar invidie, as putea spune, pe care am avut pe deasupra proasta inspiratie sa-l pun si pe hartie.
Pentru asta Dumnezeu o sa aiba si "proba scrisa" impotriva mea la Judecata de Apoi. De parca ar avea nevoie! Nu stie El oricum tot ce am facut, am spus si am gandit? Dar aici e un pacat in plus: prin ceea ce am scris, puteam sminti si pe altii. Daca mi-as exprima parerea de rau si mi-as cere iertare, tot in scris, oare ar fi de vreun folos? Daca regretele mele sunt sincere sau nu presupun ca nu e o problema pentru El sa-si dea seama. Stiu ca postul a trecut, dar mai bine mai tarziu decat niciodata : Iarta-ma Doamne si iertati-ma si dvs!
|