Tot parintele Teofil:
- Dar nu putem privi alegerea casatoriei cu buna stiinta ca ar fi o osandire la nedesavarsire?
- Nu, nu este, pentru ca exista si o desavarsire in casatorie, nu exista o exclusivitate cand e vorba de desavarsire. Se desavarsesc si calugarii si mirenii, fiecare in calea lui, numai ca unii au mai multe obstacole si altii au o cale mai lina in urcusul duhovnicesc. Dar adevarat este ca in viata calugareasca exista foarte multi improvizati. De ce? Pentru ca multi nici nu stiu ce fac atunci cand se fac calugari, ci incearca un amestec intre calugarie si mirenie. Ei cred ca pot sasi completeze lipsurile duhovnicesti - cu impliniri materiale, ca pot sa gaseasca modalitatea - fiind in manastire - sa mai caute si ceva din lumea asta si, in cazul acesta, este o improvizatie, iar improvizatiile nu duc unde trebuie, asa ca raman improvizati toata viata si numai Dumnezeu stie cum, in cele din urma, va hotari asupra unora ca acestia.
In afara de asta, sunt oameni care se duc de la casatorie la manastire pe motivul ca nu s-au implinit in casatorie, ca si-au pierdut linistea prin casatorie, casatorindu-se cu persoane care nu i-au odihnit, care nu i-au ridicat, ci i-au scazut. Sunt cazuri in care elementele sot si sotie nu reusesc sa ajunga la un numitor comun, se cearta, se bruscheaza, se bat si atunci zice: Da-o incolo de lume, ma duc la manastire si va las pe toti. Unul ca acesta a realizat ceva pentru Dumnezeu? Nu a realizat nimic pentru Dumnezeu, a realizat ceva pentru sine. Aici, la noi la manastire, au fost cazuri din acestea si sunt si acum cazuri de oameni care s-au plictisit de lumea aceasta si au venit la manastire. Ei, ce i-a dat unul ca acela lui Dumnezeu?
- Revenind la alt subiect, parinte, spuneti ca in calugarie sunt cei mai multi ratati si ca in calugarie trebuie sa intre oameni de exceptie. Ce inseamna om de exceptie?
-Inseamna un om care nu se joaca cu viata lui, un om care stie ce-i calugaria, stie ceea ce a lasat si ceea a gasit si care nu mai poate fi clintit din calea calugariei. Adica, nu oameni cu lipsuri, pentru ca in manastiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fara cultura, oameni care nu s-ar fi descurcat in viata comuna. Or, acestia niciodata nu vor fi niste calugari buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la manastire. Daca te duci prin manastiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de casatorie, nici de calugarie. Acestia nu inainteaza, nu fac parte din randul oamenilor de exceptie.
Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fata si in casatorie si care nu e refugiat la manastire.
Deci, parinte, ca o concluzie, exista vocatie monahala?
- Exista, sigur ca da! Asa cum exista vocatie pentru casatorie, pentru studiu, asa exista si o vocatie monahala.
- Cum s-ar putea descoperi?
- Mai intai de toate o poti descoperi in faptul ca te simti bine in preajma calugarilor, te simti bine pe la manastiri, te simti bine acolo unde se duce o viata superioara, ai o inclinatie spre asta. Eu, de exemplu, din copilarie am simtit ca asta mie calea mea, mi-am dorit totdeauna, ma bucuram de un calugar; cand ma intalneam cu un calugar era o chestiune exceptionala pentru mine, o bucurie. Asta inseamna ca am avut o vocatie monahala.
- Parinte, in legatura cu motivele care l-ar duce pe om la calugarie. Poti veni la calugarie din dorinta de a fi desavarsit?
- Poti, daca stii cei desavarsirea. Unii zic ca vin la calugarie pentru a se mantui, ca si cand mantuirea nu ar fi si in alta parte. Unul a zis aici, la manastire, cand a fost intrebat, "de ce-ai venit sa te faci calugar?", ca el vrea sa duca viata curata, iar celalalt l-a intrebat: "dar ce, eu duc viata spurcata?".
E adevarat, fiecare are motivele lui. Poate ca unii vin la calugarie fara sa stie de ce vin, dar dupa aceea se valideaza, daca se valideaza. La manastire e nevoie de oameni. Sunt unii care vin la manastire si care-s primiti pentru a fi oameni la manastire. Si atunci, daca-ti vine unul la manastire, zici: "hai sa-l incercam, poate ramane la noi". Cei mai multi, de fapt, daca sunt oameni simpli si fara o inteligenta deosebita, nu stiu ce fac - atunci cand se fac calugari. As putea zice ca, intr-un fel, nici eu n-am stiut ce fac atunci cand m-am facut calugar, desi eram absolvent de Teologie.
- E corect sa te calugaresti din dorinta de a urma exemplul Sfintilor, avand in vedere ce spune Sfantul Apostol Pavel, "urmati exemplul mai marilor vostri "?
- Da, numai ca mai marii pot pot fi si oameni cu familie!
Tot interviul aici:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...rie-68441.html