era undeva in Pateric o istorioara cu un calugar care imediat dupa impartasanie fugea in chilia lui, fara sa mearga la masa cu fratii sau macar sa ia anafora ....toti credeau ca da dovada de lipsa de respect, dar el le-a zis ca defapt fuge de slava desarta si de pacatele care il pandesc si astfel linistea interioara de dupa slujba si-o pastreaza mai mult timp...sau ceva de genu...
cam asta cred ca e si rezolvarea problemelor de care ai zis mai sus, dupa fiecare slujba si eu incerc sa fug cat mai repede in camera mea si incerc sa nu dau ochii cu nimeni din jur uneori reusesc uneori nu...
__________________
"Nu!gloria iubirii nu este îmbuibarea,
Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări,
Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea
Sunt duhul ei pe-o lume de vane desfătări.
Prin înfrînări și chinuri asceții-ating extazul..."
Vasile Voiculescu, Sonetul CLXXI
http://blogulugicu.blogspot.com/
|