[barzilai]

În prealabil postat de apophis

ma doare fix in cot de ce urmeaza atat timp cat acum cat traiesc, lucrurile sunt nedrepte. E valabil pentru toata lumea.

1. Lucrurile sunt nedrepte, in aceasta viata, din cauza noastra. Suportam consecintele alegerilor noastre.
2. Dumnezeu a facut toate foarte bune. Omul a stricat. Tot Dumnezeu, din dragoste, va reface tot ceea ce omul a stricat. Ba, mai mult, S-a jertfit pentru ca oricine crede cu adevarat, sa aiba o viata vesnica fericita.
3. Daca vrem sa-L judecam pe Dumnezeu, este bine sa o facem in contextul planului Sau. El doreste, in final, ca omul sa mosteneasca o viata vesnica fara suferinta si durere. Chiar si cei care au suferit "nedreptati" (se facea referire la tot felul de masacre descrise in Biblie) au fagaduinta invierii si mostenirii unei vieti vesnice fericite. Ce conteaza o clipa de suferinta (ingaduita, de Dumnezeu, cu un scop bun) pe langa o vesnicie de bucurie!?

"Eu socotesc că suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită fată de noi."(Romani 8:18)

"Dar, după cum este scris: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1 Corinteni 2:9)

Avand o astfel de nadejde (pe care Sfanta Scriptura ne-o impartaseste din belsug), il putem "judeca" pe Dumnezeu. Si, vom primi explicatii pentru anumite lucruri neintelese (chiar intrigante).

4. "Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre oameni" (1 Corinteni 15:19).

Am observat ca puneti accent pe viata aceasta. Dati-mi voie sa va spun: aceasta nu este viata adevarata . Abia dupa revenirea Mantuitorului, invierea mortilor si mostenirera vietii vesnice, incepe adevarata viata. Iar aceasta viata adevarata o pot mosteni si cei ucisi in timpul plagilor sau morti in desert in timpul celor 40 de ani de pribegie.

Pe mine ma intereseaza mostenirea vietii vesnice, nu viata aceasta. Cred asta este diferenta care ne face sa judecam lucrurile diferit.

În prealabil postat de apophis

Pe mine ma fascineaza faptul ca voi, teistii, aveti impresia ca Il cunoasteti pe Dumnezeu de parca l-ati fi vazut sau a stat cineva de vorba cu el.

Dumnezeu se dezvaluie oricui vrea sa-L cunoasca, asa cum este El (fara nici un ascunzis). Un exemplu edificator este Sfanta Scriptura (de unde ati selectat lucrurile "rele" scoase din contexrtul mantuirii, prin jertfa facuta de Insusi Dumnezeu).

P.S. Cred in sinceritatea celor ca dvs., care-si pun tot felul de intrebari. Astfel de oameni pot deveni credinciosi adevarati (pentru ca stiu in ce cred sau nu cred). Atat cat se poate cerceta, trebuie sa cercetam, la maximum. Credinta este continuarea ratiunii cercetatoare.