[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

3. Recasatorirea nu este acelasi lucru cu cununia.

Aspru, neaspru, Biserica ortodoxă practică recăsătoria divorţaţilor. Cu popă, cu pompă şi cu lăutari.

A fost aspru privita, descurajata si admisa doar ca o solutie pentru ca cei care au cazut din pricina slabiciunii firii omenesti sa nu ramana despartiti de biserica si sa traiasca in desfranare.

Cei care au căzut din pricina slăbiciunii firii omeneşti, ca să nu rămână despărţiţi de Biserică şi să trăiască în desfrânare, au la dispoziţie un singur mijloc: Sfânta Taină a Pocăinţei, după ce realizează răul făcut prin "recăsătoria care e şi nu e cununie" şi sunt hotărâţi să nu mai păcătuiască cu ibovnicile lor cu care preoţii ortodocşi le-au făcut pogorăminte niciodată.

in mod clar nu sunt de acord cu aruncarea de pietre.

A spune păcatului "păcat" nu este aruncare cu pietre. Sfânta Taină a Căsătoriei, efectuată în persoana capului Cristos, este indelebilă: legământ de fidelitate efectuat pe Evanghelie şi pe Crucea Mântuitorului şi activ "până ce moartea ne va despărţi". Cei care au legătură trupească în vreme ce soţia (soţul) legiuit trăieşte, preacurvesc. Biserica ortodoxă, care face pogorăminte în această materie recăsătorindu-i, sau lăsându-i să creadă că sunt recăsătoriţi şi au alte soţii, este coautoare la păcatul preacurviei. În mii şi mii de cazuri.

Eu am avut prietene chinuite ingrozitor de sotii lor.
Cred ca a mai spus de prietena mea rusoaica stransa de gat in fata copilului (nu a murit, i-a dat drumul pana la urma cand urla copilul).. a fugit din tara ca sotul a promis ca o omoara, iar ca sa poata ramane in strainatate s-a casatorit cu altul etc..
Sau de prietena mea al carei sot avea propriul site de dating.. (nu e divortata, rezista eroic de dragul copiilor).
Sau de prietena mea a carei fetita a fost abuzata de propriul tata, v-am zis?
Nu sunt cazuri din romane, ci chiar oameni pe care ii cunosc, carora le-a luat timp pana mi-au povestit dramele, nu oameni de la marginea societatii, ci dimpotriva..

Creştinii căsătoriţi, atunci când convieţuirea devine imposibilă, au dreptul şi, uneori, datoria de a trăi în stare de despărţire de soţul legiuit. Acela rămâne soţul legiuit atâta timp cât trăieşte.

Deci sa nu ne grabim sa acuzam faptele altora cat timp noi nu intelegem prin ce drame trec altii,

Cea mai mare dramă prin care trec este o viaţă în desfrâu, pecetluită cu falsa pecete a unor preoţi care simulează că nu înţeleg că nimeni de pe pământ nu poate desface ceea ce Dumnezeu a unit.

Pogorământ la păcate ? Pogorământ se face la post, doamnă. La obligaţia duminicală. La ceea ce Biserica a legat prin canoane, în virtutea mandatului ei de a lega şi dezlega. Nu realizaţi că ideea de pogorământ la păcat e absurdă ? Când Biserica va avea dreptul să facă pogorăminte la hoţii şi la beţii, va avea dreptul să facă şi la preacurvii.