Doi straini - calugari - au mers sa-l cerceteze pe un anume Batran in zi de post. El i-a primit cu dragoste si, respectand regulile ospitalitatii, a mancat cu ei la masa. Dupa aceea, el le-a explicat ca postul nu isi are doar o singura rasplata, dar ca atunci cand cineva intrerupe postul din pricina celor care il viziteaza primeste o rasplata dubla. Mai intai pentru ca isi infraneaza vointa, si in al doilea rand, pentru ca aspatandu-si fratii, el pazeste porunca iubirii.
Doi frati de la schit l-au invitat pe sfantul Macarie sa ia loc la masa lor. Pentru a nu-i dezamagi, el si-a impus totusi o conditie: pentru fiecare pahar de vin pe care ei i-l vor da sa bea, sa nu puna apa in gura lui o zi intreaga. Fratii nu au stiut nimic de hotararea lui si, pentru a-i face placere, i-au turnat mereu vin. El a a baut fara a-si face griji ca mai tarziu avea sa sufere ingrozitor.
Totusi, ucenicul sau, stiind cat se nevoia de mult, le-a spus celorlalti calugari: Pentru numele lui Hristos, fratilor, nu-i mai dati vin sa bea, caci a doua zi el se va pedepsi cu mari nevointe.
S-a intamplat ca Avva Siluan sa faca o vizita la o manastire chinoviala impreuna cu ucenicul sau Zaharia. Dimineata, cand se pregateau sa plece, calugarii de la manastire au insistat sa manance, desi era zi de post.
Sfantul si ucenicul sau, pentru a nu-i supara pe calugari, au acceptat.
Mai tarziu, in timp ce mergeau pe drum, au vazut un izvor mic. Zaharia, care era insetat, a cerut voie Batranului sa bea apa.
Azi e zi de post, i-a amintit Batranul.
Dar, Avva, nu cu mult timp in urma am mancat.
Aceea a fost o masa de ospitalitate, i-a explicat Sfantul. Totusi acum nimic nu ne impiedica sa ne continuam postul.
Un episcop, care ii aprecia foarte mult pe cei care duceau viata monahala, avea obiceiul ca o data pe an sa viziteze si manastirile din eparhia sa. In timpul unei astfel de vizite, obosit de calatoria lunga pe care o facuse, a cerut sa se odihneasca in chilia unui sihastru.
Fratele, dupa ce a spalat picioarele Episcopului, a asezat masa pentru a-l ospata. Cu toate acestea, el nu avea altceva sa-i ofere Episcopului decat painea si sarea din care el obisnuia sa se infrupte.
Prea Sfintia Ta, te rog sa ma ierti, a zis fratele, cerandu-si scuze pentru masa saracacioasa.
Impresionat de nevointa calugarilor, Episcopul i-a zis fratelui: Fie ca atunci cand ma voi reintoarce sa nu gasesc nici sare !
|