Isus nu spune "afară de cauză de adulter". Dimpotrivă. Spune "afară de cauză de necurăție, săvârșește adulter". Adulterul înseamnă ceva foarte concret: să fii căsătorit(ă) și să te culci cu o altă femeie (bărbat). Ca să faci adulter, trebuie mai întâi să fii căsătorit(ă). Termenul de "porneia" e un pic mai larg și înseamnă orice folosire ilicită a facultății sexuale și ar putea înseamna chiar să ai relații trupești cu cineva fără a fi căsătorit legitim (adică: curvie). "Adulter" fiind folosit chiar de același evanghelist, în același capitol și chiar în aceeași frază, se referă la oameni căsătoriți. Putea la fel de bine să folosească "adulter" și aici, dar a spus "porneia". Se referă la persoane care trăiesc, cum am spune azi, în concubinaj, situație frecventă printre evreii din acel timp. Matei scrie pentru evrei, ceilalți sinoptici scriu pentru neamuri. Iată că nu apare această excepție la ceilalți sinoptici. Dar să citim ce spune chiar Matei și nu în altă parte, ci în propoziția următoare din aceeași frază, legată de conjuncția coordonativă "și":
"și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat săvârșește adulter".
Deci, căsătoria cu femei divorțate înseamnă adulter. De data asta, chiar "adulter" și nu "porneia". Evident, același lucru e valabil și pentru femeile care ar lua în căsătorie bărbatul altei femei. Mai cred acest lucru neoprotestanții, deși scrie negru pe alb, în Biblie? Nu. Mai cred acest lucru ortodocșii ? Nu. Cu toate că asta a fost credința Sfinților Părinți. Toată Sfânta Tradiție a Bisericii, de care ortodocșii s-au îndepărtat zicând că este sursa lor (așa cum neoprotestanții s-au depărtat de Biblie despre care spun că e sursa lor) nu vede în adulter motiv pentru sfârșitul căsătoriei, ci vede altceva: faptul că este, omenește, de înțeles să ierți, dar să nu uiți. În cazul acesta, în care mângâierea unei soții adulterine îți este de nesuportat, poți viețui în stare de despărțire, ceea ce nu înseamnă în stare de căsătorie desfăcută. Iustin Martirul (Apologia întâi, cap 15), Clement din Alexandria (Miscellanea 2
145:3), Origen (în....Comentarii la Matei cap 14), Ieronim (în...Comentarii la Matei cap 3:19), etc, etc.
Toți acești Părinți merg pe urma Apostolului care spune: "Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca femeia să nu se despartă de bărbat. Dacă este despărțită să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei. Și nici bărbatul să nu-și lase femeia" (1 Cor 7, 10-11).
Între ceea ce spune Cristos și ceea ce spune Sf Ap Paul există deplină continuitate. Între ceea ce spune Sf Ap Paul și ceea ce spun un Sf Iustin, un Sf Clement, un Sf Ambrozie și mulți, mulți alți Părinți, iarăși există continuitate. Între ce spun toți aceștia și ceea ce spun neoprotestanții de azi, ca și ortodocșii de azi despre caracterul de nedesfăcut al căsătoriei nu mai există continuitate. Culmea este că ortodocșii (sau o parte a lor), binecunoscând viziunea patristică, oglindă a adevăratei viziuni biblice, se feresc să spună "desfacerea căsătoriei": ei numesc căsătoria a doua, etc: "binecuvântare", după cum s-a întâlnit teoria chiar pe acest topic. Degeaba: nu poți susține, cu jumătate de gură că, teoretic, căsătoria este cam de nedesfăcut, dar practic să o desfaci și să recăsătorești oamenii. De asta iubesc Biserica Catolică și văd în ea Biserica Apostolilor: între ce crede și ce face există deplină unitate.
Este Biserica ce a refuzat să îl recăsătorească pe regele Angliei. Este Biserica ce a refuzat să îl recăsătorească pe senatorul Kennedy. Este Biserica ce a refuzat să îl recăsătorescă pe președintele Sarkozy. Oricât de puternici ar fi puternicii lumii, tuturor Biserica le spune: "soțiile voastre legiuite, cu care v-a unit Dumnezeu, sunt în viață. Nu puteți avea alte soții."