Daca acceptam invatatura despre vami, trebuie sa vedem in ele pacatele. Cand ele sunt prezente in om, diavolul ia cu sine sufletul, ca se regasete in el, spre a-l duce la osanda. Cand omul este lipsit de patimi si Dumnezeu isi vede chipul Sau in om, ingerul cel bun ia cu sine sufletul pentru a-l duce la fericire.
Dumnezeu nu este spectator, El este criteriul dupa care se face trecerea in fericire sau suferinta. A sta in fata lui Dumnezeu echivaleaza cu a putea sau nu vedea lumina dumnezeiasca. Dupa cum ochiul sanatos nu e deranjat de lumina soarelui, la fel se intampla si cu cel ce a facut in viata voia Sa. Pe cand ochiul bolnav nu suporta lumina, ii aduce suferinta.
|