Cred că important este cum citești, nu doar ce și cât citești.

Pentru că poți citi Filocalia din scoarță în scoarță și să vorbești în citate fără ca tu însuți să devii în sensul celor citite. Filocalia e o carte de făcut, nu de citit; ca și Evanghelia.

Cred că și în ce privește celelalte cărți, importantă e sinceritatea căutării cu care te apropii de ele. Contează dacă citești din nevoia de a (te) cunoaște mai bine, de a găsi răspunsuri la problemele de viață – ale tale și ale semenilor –, de a învăța din experiența altora, iar nu din plictiseală, din curiozitate, din dorința de a epata sau pentru a stabili un eventual record de erudiție.