Citat:
|
În prealabil postat de Saurian
Intai sa lamurim cu zburdatul copiilor in biserica. Nu inteleg cum poate fi deranjat cineva de copii in biserica. Unde ma duc eu sunt dusi destul de multi copii la impartasit, la Vecernie sau la alte slujbe. Cand vreau sa ma rog acesti copii nu ma deranjeaza deloc, si sunt copii care poate chiar fug prin biserica. Cand povestesti cu cineva cum mai poti fi deranjat? Pe cand daca te uiti ce face ala sau ala normal ca in privinta copiilor este greu sa mai fi atent la slujba. Si cum poti invata un copil sa fie cuminte? Ai in casa copii ( sau ai avut )? Eu am in casa o fetita de 3 anisor si stiu foarte clar ca este greu sa stea linistita 15 minute. Dar 2 ore? Eu nu pot sa inteleg cum nu poate sa nu fie cineva atent la slujba din cauza copiilor. Mi s-a intamplat sa nu fiu atent din cauza gandurilor pe care le aveam dar niciodata din cauza copiilor ( ba mi s-a intamplat cand copilul ma provoca voit pe mine dar asta era foarte rar si nu-l bagam in seama caci parintii interveneau mai tarziu ).
Acum despre partea intai. Acea natura inclinata spre rau pe care o mostenesc copiii stii de unde o au ? De la parinti. Fiecare din noi suntem o sinteza a inaintasilor nostri ( cea mai mare influenta o au parintii, mai mica o au bunicii, si mai mica o au stabunici etc. ) ca si in genetica. La fel e si cu sufletul. In acelasi timp conteaza foarte mult ce a facut mama in timpul sarcinii, influentand pruncul. Astfel se explica unele versete din Deuteronom ( parca, oricum din cartile in care Dumnezeu da Legea poporului Israel ) ca razbunarea lui Dumnezeu asupra unor persoane se rasfrange asupra 3 - 4 generatii: patima, sau pacatul unei persoane este mostenit de copii, nepoti si asa mai departe si acestia au o slabicune mai mare la acea patima. Iar cand cineva se mantuieste, se bucura de aceasta nu stiu cate generatii de stramosi unii putand chiar sa treaca din Iad in Rai pentru aceasta, cum spune o veche Traditie din Sf. Munte Athos, apare din faptul ca atunci cand se mantuieste se vindeca unele boli pe care le-a mostenit de la stramosi, boli sufletesti. Asa ca copiii sunt rai din cauza parintilor sau sunt buni din cauza parintilor. Dar totusi ei se mantuiesc indiferent de cat de rai sunt pana cand stiu sa deosebeasca binele de raul. Si eu nu pot sa fiu de acord cu fericitul Augustin. Adica Iisus poate se refera si la ceea ce ai spus. Dar un copil acum il enervezi si daca il ei cu vorba buna in secunda urmatoare le-a trecut supararea. In plus, copiii au o simplitate foarte greu de gasit la adulti si foarte iubita de Dumnezeu. Ei nu stiu ce e razbunarea, ei cand vad ca esti trist din cauza lor ori fac ceva sa te inveseleasca ori plang ca esti trist. Nu au ca altii doua fetze. Ei vor ca si ei si toti sa fie fericiti. Au multe calitati copiii iar cand vei avea copii vei vedea ca sa fii ca un copil este foarte greu deoarece sunt ca niste ingeri. Cu o conditie: sa nu aiba parintii o viata draceasca.
|
Si mie imi sunt dragi copiii si nu pot spune ca ma deranjeaza prezenta lor la sf. slujbe. Dar eu vreau sa spun ca exista totusi anumite legi ale bunului simt pe care cei maturi trebuie sau ar trebui sa le cunoasca si sa le respecte. Un om bine crescut va avea si copii bine crescuti, care nu vor irita persoanele din jurul lor, adica nu vor fi niste "domni Goe". Afirmi ca ti s-a intamplat sa fii si tu "provocat", dar au intervenit parintii. Eu atrageam atentia asupra cazurilor in care acestia nu intervin.
As spune ca Biserica nu-i un loc de alergat si de joaca pentru copii, existand in acest sens altele mai nimerite.
In privinta naturii inclinate spre rau pe care pruncii o mostenesc, ai scris foarte frumos; iti dau dreptate. Insa chiar si cei mai buni dintre ei, tot au in fiinta lor anumiti germeni ai patimilor, anumite tendinte pacatoase, ei nefiind cu totul nepatimasi. La asta m-am referit cand am spus ca nu-s chiar niste ingerasi. Sau, cel mult am putea afirma ca sunt ingerasi numai in comparatie cu adultii pentru ca , intr-adevar, sunt mult mai nevinovati decat acestia.