multumesc de adresa .e ciudat si interesant totodata .sincer sa zic erau multe in capul meu atunci cugetarile studiile,framantarile,nu mai credeam in sfintenia nimanui(mai ales a fetelor)si probabil toate au avut partea lor de orientare.dar cel mai mult cred ca a fost urm.fapt:vroiam sa-mi iau viata...dar de ce? de nebun. imi dau lacrimile acum cand ma gandesc..unii se omoara pt o iubita sau iubit cei mai multi de fapt,altii pt ca le-au esuat afacerile dar eu pt ca nu mai vroiam sa muncesc.era o injosire pt mine.am avut mari probleme.si in armata nu m-am omorat doar pt faptul ca eram hotarat sa mai omor cativa inaintea sinuciderii...dar nebunia s-a mai ameliorat .....m-am gandit, deci rationam ca oricum o sa mor intr-o zi, e singurul lucru de care orice om e foarte sigur ca se va intampla, numai nu stie cand si cum si gandul sau frica poate la ce e dupa viata asta m-a facut sa caut sa stiu intai si dupaia sa ma omor sa vad daca ajung bine dincolo...si am inceput cautarile ...lipsa informatiei exacte te poate face sa crezi eronat despre cineva...in armata venise un misionar la un coleg si m-a vazut pe mine si a intrebat cine sunt?colegu i-a zis lasa-l ca-i nebun....dar misionaru a zis ca nebunii sunt specialitatea lui si pot sa afirm ca atunci in urma dialogului am crezut in existenta istorica a celui ce-si zice Isus despre care vorbeau toti in slujbe sarbatori.desi eram contrariat cum ??daca asta a fost asa bun de ce urmasii Lui sunt asa de rai?
|