Daca dumitale domnule Nicolae (si toti cei care cred ca dumneata) ai fi mantuit, deja ai fi in rai. Nu ai mai fi nevoit sa muncesti, sa te hranesti, ai trece prin ziduri etc. Ai fi intocmai ca Domnul Iisus Hristos dupa Invierea Sa, si nu cred ca este cazul sa ne comparam cu Cel fara de pacat...sa fim seriosi. Ca Dumnezeu primeste doar pe cei ce Il primesc, mi se pare normal. Dar ce facem in momentele de manie, de tristete, de neiertare a aproapelui, de desfranare, de judecarea aproapelui - cine nu se confrunta cu aceste trairi/stari/pacate? Daca ai fi mantuit nu ar trebui sa faci fata acestora. Mai are Hristos loc in inima noastra? A-L primi nu cred ca inseamna ca gata, dupa moartea trupeasca ma duc langa El, caci nu am eu de unde sti, ci ca ma lupt sa implinesc Cuvantul lasat si propovaduit de-a lungul viatii mele. Oare nu asa gandeau si iudeii ca sunt poporul ales? Si? Oare nu scrie chiar in Sf.Scriptura ca erau fatarnici? Si de unde mie sa ma cred mantuita cand eu sunt "vai steaua mea" si abia rezist tentatiilor acestei lumi si de cele mai multe ori cad? Dar asta nu inseamna ca imi pierd nadejdea ca Hristos ma va mantui. Atata timp cat traiesc este vreme si de pocainta si smerenie, ca doar asa ne mantuim. Nu chiar Sf. apostol Petru a primit iertare dupa ce s-a pocait? Si Sf. Apostol a plans cu amar desi fusese unul dintre ucenicii cei mai apropiati ai Domnului Iisus Hristos. P.S: Exemplul cu masina nu mi se pare un exemplu bun si de ce va spun asta? Lucrez la o companie care da masini pentru naveta angajatilor si, credeti-ma, ca angajatii care conduc aceste masini (cu cateva exceptii) nu au grija de ele, de modul in care conduc aceste masini etc.
|