[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Catalin, tot ce ai scris e invatatura ortodoxa. Ca o sinteza spun: e adevarat ca noi ne impartasim de Domnul prin toate simturile (spre deosebire de altii), e adevarat ca in ambianta Bisericii la intalnirea a doua persoane deschise prin credinta Duhului Sfant lucrator se savarseste „taina” (transmiterea de putere spirituala) prin mijlocirea trupului sau a materiei dintre ele, suntem incredintati ca in Biserica ne situam pe calea mantuirii, suntem pe deplin in interiorul Adevarului lui Hristos, mergem pe Calea Adevarului, incercam sa traim intru Adevar si asteptam viata vesnica, tot in interiorul acestui Adevar, insa niciodata nu putem pierde din vedere puterea Lui Dumnezeu de a ajuta pe oricine, oricand si sub orice forma. Sa admiti ca Dumnezeu poate lucra si in afara Bisericii, daca voieste, nu inseamna „corectitudine politica”, ci inseamna a nu-i pune limita iubirii, bunatatii si milei Sale.

Chiar vroiam sa remarc la tine faptul ca incerci tot timpul sa afli adevarul, iar daca ai neintelegeri sa le lamuresti. Am mai observat ca ai reusit acest lucru, sa afli invatatura ortodoxa, facand in opinia mea mari progrese. De exemplu zilele trecute am observat ca ai dat un citat de care nu stiam nici eu, in care un sfant spunea ca faptele fara credinta sunt nemantuitoare. De asemenea am vazut ca in alt mesaj ai scris ca BO nu recunoaste alte Taine in afara ei.
Mai intai sa lamuresc faptul ca in opinia mea "corectitudinea politica" nu se refera la cei ce cred in acea conceptie enuntata. De exemplu corectitudine este sa spuna cineva ca toate cultele sunt la fel, ca sa nu jigneasca pe membrii altor culte. Dar daca chiar crede asta nu e vorba de corectitudine politica, ci de conceptia lui, el chiar asa crede. Eu l-am folosit in contextul in care intelesesem ca Mihailc ca nu e bine sa ne laudam ca doar noi avem har ca sa nu-i suparam pe ceilalti care nu sunt ortodocsi (si poate nu am inteles eu exact atunci si s-a referit la altceva).
Referitor la mesaj, bineinteles ca Dumnezeu lucreaza si in afara Bisericii, Chiar ieri am scris un mesaj pe alt topic in care aminteam si ceva despre acest lucru. Am dat de mai multe ori exemplul cu sutasul Corneliu si cu ajutorul dat sa ajunga in Biserica. Sau mai recent cu un budist din SUA care a fost indrumat prin minuni sa ajunga la adevar. De asemenea, am dat minunea intamplata cu arabul bogat din Arabia Saudita care mai intai s-a rugat la manastirea din Siria si sotia a avut copil, iar apoi i s-a intamplat o minune si mai mare, fiind reinviat de Maica Domnului. La sfarsit a ajuns sa se converteasca a ortodoxie si el si familia si rudele lui.
Acum daca vrei sa deslusim si aceste lucruri, e vorba de harul exterior in aceste cazuri, eu am scris depsre harul lucrator, harul ce poate fi primit in interior pentru mantuire. Cum am scris de mai multe ori, invatatura despre har o gasim descrisa mai detaliat la Sfantul Serafim de Sarov, acolo este descrisa si lucrarea harului in istorie si evidentiaza diferenta intre harul exterior si cel interior. Si harul exterior ii ajuta pe oameni sa ajunga la adevar, e harul Duhului Adevarului, ii ajuta sa ajunga la mantuire in Biserica Ortodoxa. Expresia "a pune limita iubirii lui Dumnezeu" am intalnit-o deseori in contextul conceptiilor ecumeniste, spusa ca o justificare a acestei invataturi. Mai e si o alta in competare, ca nu stim noi tot adevarul, ca nu suntem Dumnezeu. In acest fel se sterge toata inavattura, se niveleaza tot, adevarul il stie doar Dumnezeu, orice e posibil, orice invatatura poate sa fie corecta, Biserica e ceva periferic.
De aceea spunem ca adevarul intreg e in BO, ca e tot adevarul ce ne-a fost revelat, nu mai au si altii ceva in plus de care Biserica nu stia. De asemenea, Dumnezeu nu ne-a dat tot adevarul, dar ne-a dat tot ceea ce era esential si necesar pentru mantuire. Inclusiv conditiile mantuirii. Mai intai sa luam afirmatia ca faptele ce nu sunt facute in credinta in Hristos, in dreapta credinta, nu sunt mantuitoare. Pe ce criterii ar putea fi ajutati si mantuiti unii sau altii, ramane doar alegerea la intamplare, cum afirma dogma calvina.
Dupa caderea lui Adam acesta si urmasii sai au pierdut comuniunea cu Dumnezeu, harul. L-au putut recapata doar dupa Cincizecime, dupa jertfa Mantuitorului. Harul era transmis apoi prin punerea mainilor, dupa botezul curatitor de pacate. Cum am mai scris de multe ori, asta spune si catehismul, ca sa dau si invatatura Bisericii. Scrie ca omul nu poate primi harul in urma faptelor sale si ca omul nu se pate mantui fara har. Harul este un dar facut noua de Dumnezeu si se da doar prin Botez+Mirungere, inceputul comuniunii cu Dumnezeu. Biserica e numita si "Corabia mantuirii", e singura Cale, nu sunt mai multe cai care duc tot acolo.
Mult mai bine explicat si mai detaliat despre invatatura Bisericii si ecumenism este in cartea Sfantului Iustin Popovici: http://www.scribd.com/doc/33017/Sf-I...-i-ecumenismul
Sfantul spunea lucrurilor pe nume, atat despre invatatura Bisericii, cat si impotriva comunistilor, nu cunostea "corectitudinea politica". De fapt e inavatatura Bisericii dintotdeauna, e ceea ce au spus toti sfintii, doar ca in ultimul timp s-a acceptat un limbaj mai diluat ca sa nu supere pe cineva. De exemplu se poate spune "eroare dogmatica" in loc de "erezie", de fapt insemnand acelasi lucru. Cartea are doar 100 si ceva de pagini, sfantul explica succint toata invatatura Bisericii cu privire in special la Biserica. Adica faptul ca Iisus este in BO, este Capul si Trupul Bisericii, ca celelalte biserici sunt antibiserici, ca in afara Bisericii nu exista persoana intreaga, doar cel unit prin har cu Iisus este intreg, ca nu exista mantuire in afara Bisericii, ca cine nu e cu Hristos e impotriva. Si mai ales ca ecumenismul si toate teoriile umaniste in genul asta incearca sa puna omul in locul Capului Iisus. Dar toti sfintii care au scris depsre aceste lucruri au spus aceasta invatatura, incepand cu primul mileniu.
Ca sa vedem cine era Sfantul Iustin Popovici, desi era dur si transant in privinta adevarului era bland cu oamenii, aproape toate predicile erau insotite de lacrimi. "un om de o desavarsita smerenie, sensibilitate, blandete si delicatete, care nu putea sa vorbeasca oamenilor despre Dumnezeu fara sa-i vina darul lacrimilor care, in mod sincer, nu vedea nimic bun in sine si nu se simtea deloc vrednic de mantuire si care, acolo unde nu era in joc Adevarul Bisericii, nu stia cum sa se poarte mai atent si mai cald cu fiecare om, astfel incat sa nu-l mahneasca cu nici cel mai mic lucru."
El a spus: "La celalalt sa te duci cu pasi de porumbel. Asadar, sa te apropii de el in mod delicat si cu blandete, pentru ca semenul tau are si el fricile si supararile sale. Are si asa destula greutate pe suflet, ca sa-i mai adaugi si tu."
Vedem ca aceasta e adevarata ortodoxie si adevaratul ortodox, nu ciudateniile ecumensite din afara ortodoxiei care spun ca cel ce spune adevarul nu ii iubeste pe ceilalti si e rau.