Cei care sustin ca nu e necesar ca un copil sa aiba camera lui cred eu ca a avut una si nu stie cum este fara. Un copil are nevoie de intimitate ca si un adult, are nevoie de un loc unde sa se retraga. La tzara e putin altfel, sunt o gramada de locuri unde un copil sa se retraga daca vrea, are fanar in care sa se suie, are gradina, are pod, are locuri prin curte pe unde isi poate face de lucru, poate invita acasa copii sa se joace fara nici o problema... la bloc un copil nu are nimic. E obligat sa stea nas in nas tot timpul cu parintii/fratii. De asta este necesara o camera.
Blocurile intr-adevar creeaza niste conditii oarecum... anormale. Realizati cu totii ca nu e ceva normal sa ai veceul in casa, nu? si sa auzi tot ce face toata lumea in baie, si nu numai in casa la tine, si ce face vecinul de deasupra, si cel de dedesubt...
La casa inteleg veceu in casa pt ca il poti plasa undeva mai discret totusi. In cazul in care ori faci tu casa, ori poti s-o modifici. Am vazut odata un reportaj despre casele cu turnulete ale tiganilor si aratau unii casa. La un momend dat ajung la baie- baia normala, cu tot ce stim, mai putin wc.Reporterita, mirata- "da' unde e veceul?" si tiganca care ii arata casa, evident chiar rusinata de untrebare a zis "nuuu, domnisoara, nu se face la noi veceu in casa, e rusine, veceu' e-n curte". M-am mirat si eu pe moment, dar mi s-a parut de fapt o idee destul de buna.
Apropos de casa- vecinii chiar interactioneaza am vazut, isi dau buna ziua, se mai si viziteaza, se stiu pe nume.La bloc este asa o raceala intre oameni, nu se cunosc vecinii intre ei decat in cazul in care sunt nevoiti sa vorbeasca pt a rezolva diverse probleme din bloc. Si "buna ziua" e zis printre dinti, daca e zis.Si relatiile sunt tensionate pt ca este inevitabil sa se deranjeze unii pe altii stand in aceeasi "cutie".
|