[HBogdan]

Nu poti cunoaste persoana semenului numai prin initiativa ta , sau printr-o expeditie agresiva din partea ta .Pentru a o cunoaste trebuie sa se descopere ea insasi , printr-o initiativa proprie si o face aceasta cu atat mai mult cu cat lipseste acel element agresiv din tendinta ta de a o cunoaste (lucru verificat de nenumarate ori).
Cu cat mai mult pe Dumnezeu , Persoana Suprema si care nu este imbracata intr-un corp vizibil , nu-L poate cunoste omul daca nu se reveleaza El insusi.
Prin urmare se confirma in primul rand teza spiritualitatii crestine , ca nu se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fara un har special din partea Lui . Dar aceasta exclude si putinta ca fiinta noastra ,in setea de cucerire prin cunoastere si impropriere a lui Dumnezeu , sa ajunga pana la absorbirea fiintei divine in sine , pana la identificarea sa cu Dumnezeu.
De altfel , o identificare a omului cu Dumnezeu ar echivala cu o disparitie a fiintei umane ca fiinta deosebita , dar si a lumii ca realiatate distincta. Ar insemna ca Dumnezeu sa renunte la existenta creatiunii , dar atunci de ce a facut Dumnezeu lumea ? Ca sa-i ia existenta prin absorbirea in Sine ,dupa ce a trecut-o prin ocolul unei existente efemere ? Daca forma acesta a existentei create nu are o valoare ca atare , sau posibilitatea de a se bucura de valorile divine , ramanand in sine creatura , nu era mai logic ca peste tot nici sa nu fi fost creata ?