Citat:
În prealabil postat de linistea
Ma simt de multe ori trista ,rutina zilnica nu-mi ofera momente speciale -frumoase, de pace care sa ma predispuna sa ma gandesc la Dumnezeu,toate-mi par zadarnice insa nici nu poti fara ele traind in lume,foarte mult mi-as dori sa pot pleca intr-un loc retras ,undeva cu iesire la o mare sau un lac,ceva cu apa si unde sa inchiriez o casa,(undeva intr-un oras grecesc sau francez,nu-mi permit asta  (),sa traiesc pt o vreme fara responsabilitati,sa-mi limpezesc gandurile si sa ma regasesc...sa-mi regasesc bucuria de a trai. |
Atharaxis. În mod normal, nu există așa ceva. Cine a găsit, este ori mistic, ori nesimțit. Sau a plecat deja din lumea aceasta în aceea a realităților neschimbătoare. Lumea în care trăim, lumea fenomenelor, este în continuă învolburare.
"Toate-mi par zadarnice". Aveți dreptate. Eclesiastul, care este înțeleptul Solomon, spune același lucru, cu alte cuvinte: "Toate sunt vânare de vânt".
Poporul lui Dumnezeu a rupt-o cu sclavia. A plecat în deșert. Nu poți ajunge în Țara Făgăduită, decât recapitulând mersul prin deșert, care este viața noastră. Optimismul înseamnă să nu uiți care este ținta. Și să te bucuri, zi de zi, de mana miraculoasă și de apa miraculoasă care sunt Tainele Bisericii. De coloana călăuzitoare, care este Cristos. De strugurii nemaiauziți din ciorchinul minunat, care este rodul viei lui Dumnezeu.