[delia31]

În prealabil postat de ucenic

Daca Psalmul 108 este o profetie pentru Iuda Iscarioteanul, si in intelesul pe care l-ai postat acolo este vorba despre cel rau, diavolul si "copii" acestuia - cei rai si pacatosi, am o intrebare: cine este acela care rosteste cuvintele de blama, blestemele si toate ocarile acelea?

Mai exact, intrebarea ta ar trebui sa fie: cine le-a rostit? La timpul trecut, nu cine le rosteste.

Fiind o proorocie scrisa de un profet inspirat de Dumnezeu, e limpede cine a rostit toate acele imprecatii.

Psalmul 108 (de la versetul 5 la 20) a prezis, a anticipat, a profetit ce avea sa se intample cu Iuda. E ceea ce se cheama profetie-blestem.

Fiind o profetie care s-a implinit deja, blestemele respective nu se cer actualizate, nu se cer implinite iara si iara, asa incat intrebarea ta ar trebui pusa la timpul trecut, nu cine le rosteste si prin asta, cere implinirea lor.

Ca psalmul 108 e o profetie despre Iuda, o zice chiar Apostolul Pavel, atunci cand a fost ales Matia in locul lui Iuda: „ Căci este scris în Cartea Psalmilor: Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi dregatoria lui s-o ia altul".

Sf. Ioan Gura de Aur zice ca e o profetie sub forma de blestem, menita sa-i descurajeze pe cei care, la fel ca Iuda, intentioneaza sa faca raul premeditat.
Nu ar fi fost tot una daca psalmistul David ar fi profetit doar asa sec, informativ ca tradatorul va fi pedepsit in vreun oarecare fel.

Dat fiind ca starea de inspiratie divina a profetilor e una speciala, de cunoastere anticipata prin pregustare, banuiesc ca psalmistul a pregustat indignarea si revolta provocata de viitoarea tradare a lui Iuda, pe care i-o descoperise Dumnezeu mult inainte ca aceasta sa se fi petrecut. De aceea, a proferat acele urgii pe un asemenea ton de ocara si indignare.

Practic, in acele imprecatii rostite pe ton imperativ ( „diavolul sa stea de-a dreapta lui”, „sa fie zilele lui putine”,dregatoria lui sa o ia altul”, „sa ajunga copiii lui orfani”, etc.) psalmistul nu face decat sa prezica, sa anunte ce i se va intampla lui Iuda, si in acelasi timp, ele au si un rol pedagogic, de descurajare a celor ce premediteaza pacatul, avertizandu-i de blestemele pe care singuri si le-ar atrage.

Fiind scrise la modul imperativ, blestemele din psalm lasa impresia ca pot fi actualizate, ca oricine poate cere implinirea lor oricand si impotriva oricui. Privita insa retroproiectiv, profetia-blestem s-a implinit, faptele s-au consumat, Iuda si-a primit ceea ce si-a ales cu premeditare.
Blestemele din psalm au ramas insa scrise tot la modul imperativ si de aceea, ni se recomanda sa fim cu luare aminte cand le cititm, pentru ca nu cumva sa transferam mental tot acel exces de indignare si manie adresat lui Iuda, asupra vreunui semen pe care-l consideram vrajmas. Ele au in continuare un rol pedagogic de descurajare.

Cu alte cuvinte, ni se recomanda sa lecturam nepatimas, ca o profetie-blestem care s-a implinit deja, nicidecum sa cerem implinirea in prezent, invocand imperativ urgia divina asupra vreunui semen pe care nu-l avem la inima. Pentru eventualii vrajmasi, rugaciune. Nici intr-un caz ocari si blesteme.