[zaharia_2009]

3. si acum despre raporturile si libertatile create sau anulate de raportul cu duhovnicul:
eu am spus, cred ca f. clar, in postarea anterioara despre libertatea unilaterala , falsa, a enoriasului , relativa , in clipa in care el se crede liber si cu de la el binecuvintare incepe si face tot felul de ciudatenii . Originea acestei libertati, dupa parerea mea, nu este deloc hristica . Patericul egiptean ca si vietile sfintilor si si Proloagele abunda in lucuri facute fara binecuvintare, atit de catre monahi cit si de catre mireni, si ce soarta au avut si oamenii si si ce rezultate faptele .
Cu parere de rau si mai ales cu iertare , cind auzi o asemenea parere vis-a-vis de libertatea eterna a crestinului (si sa nu credeti ca aici vorbesc de libertinism)iti dai seama cit de incercat este duhovniceste cel ce vorbeste astfel sau cit a inteles el din ispitele si incercarile prin care a trecut .
Principala problema a facutului unui lucru de capul tau , fara binecuvintare, in virtutea nustiu carei libertati, este cea a intilnirii cu ispititorul . Punerea in postura de a asculta , de a face lucruri poruncite sau cu binecuvintare deja te situeaza pe o pozitie avantajoasa in lupta cu el , cu mrejele lui , cu inselarile lui si cu neputinta pe care ti-o insufla ulterior .
Sporul duhovnicesc este in ascultare , puterea duhovniceasca este tot in ascultare , scaparea sau biruirea ispitei este tot in ascultare , deoarece lupta cea mare cu ispititorul si raspunderea cea mai grea in fata lui (pt. toate lucrurile bune) o are cel care a binecuvintat sau a poruncit . Si cartile parintilor imbunatatiti stau marturie .
De cite ori faci din capul tau , in virtutea nu stiu carei libertati , vei vedea ca ori nu poti duce la capat ceea ce ti-ai propus , ori nu mai poti relua asta nici o data , ori ai facut-o cu mari sacrificii, ori ti se si sterge ideea din minte pt. timpurile viitoare.
Libertatea ta este sa faci tot ceea ce vrei si poti ca sa poti implini cit mai bine porunca sau binecuvintarea . Sa alegi ce crezi tu ca este mai bun si mai bine ca sa faci ascultarea . Induhovnicirea omului , cresterea lui in credinta , in iubirea aproapelui , in fapta buna se invata si se deprinde sub ascultarea unui care se presupune ca deja stie aceasta . Tu , de capul tau nu ai cum sa implinesti un lucru despre care nu sti cum arata , si pt. asta nu este suficienta ratiunea ta, nemaivorbind ca din moment ce prinde de veste ispititorul ca vrei sa te mintuiesti , de atunci nu mai ai zile bune . De atunci te va munci intr-una pina ce te va misca de linia ta . Iar munca lui numai rareori este una vizibila , clara , deslusita . De obicei este tare ascunsa si fina , greu de prind . Daca nu faci ascultare ... esti precum nisipul in vintul ispititorului .

Dar din nou, cu scuzele de rigoare , ma repet si spun ca doar cei trecuti citusi de putin prin asemenea incercari cunoasc valoarea ascultarii intocmai de duhovnic . Numai la parintele Cleopa , cite exemple nu sunt date . Si nu vorbesc de monahi aici !
Cel ce s-a crezut liber si nu a vrut sa faca ascultare de Dumnezeu si de casnicii sai , a sfirsit prin a cadea . Si cred ca stiti cum il cheama !

Iacata , o parere, ca multe altele . Fiecare sa faca precum pofteste ! Eu am zis !

Eu m-am referit atunci doar la pravila proprie

NB: este f. adevarat ca aceste 2 postari sunt cam lungi si nu am mai avut timp pt. corectare , motiv pt. care va rog sa ma iertati pt greselile de ortografie sau de ideatie !