În prealabil postat de delia31
Ca tot s-a pomenit anterior de semantica termenului „copii” in acel verset din psalmul 108, care nu trebuie interpretat literal, mi-am amintit ca mai e cel putin un loc in psalmi unde termenul „prunci” nu inseamna deloc ceea ce intelege toata lumea prin „prunci”. Am cautat si e vorba de psalmul 136, 9:
„O, fiica a Babilonului… fericit este cel ce va apuca si va izbi pruncii tai de piatra”.
Greu de acceptat ca un profet inspirat de Dumnezeu ar recomanda cuiva sa izbeasca un copil de pietre.
Aici, prin Babilon se intelege confuzie, haos, neoranduiala si se refera la starea creata de vietuirea in pacat si neoranduiala. E vorba, mutatis mutandis, de „Babilonul launtric” al fiecaruia, de starea de agitatie, vanzoleala si haos generata de pacate.
Avva Dorotei talmaceste asa: prin Babilon se intelege zapaceala, prin fiica Babilonului, se intelege dusmanie.
Transferand sensul in registrul sufletesc, Avva Dorotei ne spune ca sufletul mai intai se zapaceste si apoi naste pacatul, care la randul lui va naste alte pacate (analogia mama, fiica).
Un pacat nu vine niciodata singur, ci atrage dupa el un cortegiu intreg.
Cuvintele „fericit cel ce va apuca si va izbi pruncii tai de piatra”, nu se refera nicidecum la copilasi, ci s-ar putea traduce asa: fericit cel ce va zdrobi gandurile de pacat inca din fașă, inca din faza lor incipienta, embrionara, nedand ocazia pacatului sa creasca si sa genereze un rau si mai mare.
Piatra de care trebuie sa izbim si sa zdrobim gandurile rele inca din fașă, nu e altcineva decat Hristos.
Am mai dat si acest exmplu din psalmi, desi mai sunt o sumedenie, tocmai pentru a intari ideea ca fara o talcuire in prealabil a sensurilor de adancime, riscam sa intelegem cu totul altceva. Un motiv in plus sa cerem binecuvantarea duhovnicului inainte de a-i citi dar si pentru a ne indica talcuiri ale sfintilor, adecvate varstei spirituale a fiecaruia.
|