Frate Zaharia, va multumesc pentru postari. Ca au fost lungi... de ce nu, cata vreme ati avut ceva important de spus. Gasesc cu totul folositor ca ati sintetizat cateva din invataturile Bisericii si ati amintit de experientele credinciosilor pe tema esentiala a ascultarii.
Pe de alta parte, fara a viza polemica de dragul polemicii, gasesc ca argumentele si pozitiile noastre se completeaza.
Astfel, imi reafirm opinia ca sunt momente si situatii cand exceptiile de la regula generala sunt binevenite. Apoi, nu toti credinciosii sunt la fel (nu suntem roboti de serie, nu suntem cum voia comunismul)! Si nici etapele din viata unui credincios nu sunt, evident, identice... Mintea vrea sa puna reguli si sa fixeze norme in toate. E moarta de iubire pentru jucarica numita generalizare si reguli.
Inima iubitoare de Dumnezeu, cainta, plansul sincer, zvacul fierbinte al nazuintei spre indreptare, nu pot fi ingradite de nimeni. Sunt linistit in privinta asta: cine se impiedica in Canoane si ascultare (in loc sa se simta liber si la largul sau in acestea), fie nu le intelege rostul, fie nu are inima indragostita de Adevar. Canoanele si ascultarea nu sunt puse ca piedica in calea credinciosilor, ci sunt reper si indreptar. Scopul nu e obedienta stupida, ci protectia si orientarea.
Canoanele si ascultarea au rostul lor neindoielnic. Nu putem face abstractie, nu putem minimaliza, nu putem bagateliza. Dar ele nu sting sau deformeaza ravna in credinta, ci modeleaza anumite situatii.

Problema nu sunt canoanele si ascultarea, ci modul cum le vedem, cum le resimtim/interpretam, cum ne folosim de ele pentru induhovnicirea noastra (iar nu pentru defaimarea confratilor etc.). Aici sunt multe de comentat...

Cat priveste caraghioslacurile si excesele ori extravagantele din timpul slujbelor, asta e deja alt subiect, draga Yasmina.

Eu sunt hotarat sa imi pastrez pozitia, vietuirea si argumentele de respingere permanenta a artificialului si osificarii in formule sterile. Iubesc viata in Biserica, iar nu formulele declamative ale celor care isi inchipuie ca pot dicta orice si oricui. Detest mascarada ideologizanta, narcoza cultivata sistematic, linistea prefabricata care sacrifica sfintenia cautarii si aventura minunata a nasterii si renasterii sufletesti.
Biserica e sfasiata de anchilozare, nu de sinceritate. De rautatea si dorinta de putere a unora, nu de nazuinta spre Adevar a sufletelor libere.

Domnul sa ne miluiasca pe toti!
Domnului sa ne rugam!