Frate Nicolae, iarta-mi te rog obiectia: pentru faptul ca eu sau fratia voastra am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram noi de viata in lume si in familie, nu putem trage automat concluzia generalizatoare ca toti oamenii sunt chemati la aceasta.
Cu atat mai putin vom putea sa cufundam in arbitrariul sau subiectivismul vietii noastre o intreaga traditie a celibatului la preotii catolici (care isi are radacinile si ratiunile ei puternice) precum si traditia monahala.
De ce nu acceptam ca sunt felurite moduri de a sluji lui Dumnezeu si ca Biserica are discernamantul net superior ratiunilor noastre individuale?...
Nu neg subiectivismul personal, dar nu pot pune in contradictie pe acesta cu insasi Biserica.
Un om ramane un om, oricine ar fi el. Iar Biserica ramane Biserica, indiferent ce crede sau prefera unul sau altul dintre oameni.

Persoana individuala si Biserica sunt paliere/niveluri diferite ale realitatii omenesti. Sa nu le confundam, asadar, ratiunile si lucrarea!... De vom face aceasta, ne trezim prinsi in conflicte inevitabile, dar ... false.