Perioada Triodului subliniaza toate patimile si mijloacele prin care putem primi tamaduirea, insa subliniaza parca mai accentuat patima desfranarii.
Fiul Risipitor a cheltuit averea in desfranari si s-a intors la Tatal, Sfanta Maria Egipteanca a parcurs calea de la desfranare la sfintenie, femeia pacatoasa a spalat cu lacrimi picioarele Mantuitorul si le-a sters cu parul capului ei.
De ce tocmai desfranarea? Pentru ca aceasta patima arata cel mai concret alipirea, unirea fiintiala cu ceva strain (o persoana straina), in cazul nostru cu pacatul.
Firea umana cazuta putem spune ca "desfraneaza" cu pacatul (cu toate pacatele), devine una cu el, alipindu-se totodata in chip pacatos de universul creat.
Pocainta presupune atat biruinta desfranarii ca pacat trupesc, cat si biruinta desfranarii cu celelalte pacate.
|