[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iuliu46

Si eu va cerusem sa incercati sa cititi scrisoarea catre Thomas Merton.Acolo este explicat totul pe larg.

Spuneţi că scrisoarea unui preot ortodox către un călugăr catolic este document magisterial ? Se vede că avem concepţii deosebite despre ce înseamnă "bază doctrinară". Noi (catolicii) credem că bază doctrinară înseamnă: Biblia, Sfânta Tradiţie, Episcopii şi Liturgia. După părerea noastră, Biserica nu este condusă de călugări şi presbiteri, ci de cei care sunt în mod deplin urmaşii Apostolilor: episcopii. Corespondenţa (privată sau deshisă) dintre presbiteri acatolici şi călugări catolici nu poate fi considerată, în mod serios, ca fiind act apostolic.

Totuşi, de dragul ipotezei, să cercetăm un pic cele citate de dv: repede vom constata falsitatea unui astfel de punct de vedere:
[quote]
De exemplu :
"Biserica este în societate, deoarece oamenii sunt în societate, dar scopul Bisericii este de transformare a indivizilor, nu al societatii. Este un lucru bun, dacă o societate şi un guvern profeseaza Creştinismul autentic, daca instituţiile sale sunt informate de către Creştinism, deoarece se da un exemplu oamenilor care sunt o parte a acelei societăţi , dar o societate Creştină nu este un scop în sine, ci pur şi simplu un rezultat al faptului că oamenii creştini trăiesc în societate."

Aşa să fie, oare? Ce vedem, de fapt? Vedem o Românie în care covârşitoarea majoritate se declară creştini. 86 % la sută se declară ortodocşi. 5 % catolici. Segmente de oameni care îşi spun creştini şi fac parte din culte neoprotestante sunt în plină dezvoltare. Şi ce-i cu asta ? Aveţi impresia că România este o societate creştină ? Sunt legile care se dau pe bandă rulantă, legi creştine ? Este legea care permite uciderea copiilor fără apărare, o lege creştină ? Sunt legile care dau familiilor lovitură după lovitură, legile care dezinncriminează adulterul, legile care fac posibil divorţul la notariat şi atâtea latele, legi creştine ? Nu, nici pe departe. Deci, iată că nu este suficient ca societatea să fie compusă în majoritate din creştini, nici ca guvernul să fie alcătuit din botezaţi care frecventează biserica. Până ce legea lui Dumnezeu nu devine normă, până ce morala creştină nu devine fundament, nu putem vorbi de "societate creştină". Răspunzând poruncii divine, Biserica cheamă la convertire nu doar oamenii, indivizii, ci cheamă la convertire popoarele. Cristos nu este rege numai al inimilor noastre, ci rege real. Lumea poate să îl încoroneze pe El, sau poate să îl încoroneze pe Adversar. A treia posibilitate nu există: "cine nu adună cu Mine, risipeşte". O societate care va fi construită pe orice altceva decât pe Cristos va fi construită pe nisip.