[laurastifter]

Raoul: "Adevarat a inviat!


Nu!


Eu cred ca ar fi un prim pas spre ecumenism! Si ce este acesta? Este uraciunea pustiirii,dupa talcuirile sfintilor parinti."

Raoul, dacă ecumenismul va duce la relativism, atunci, într-adevăr, este "urâciunea pustirii"!
În schimb, dacă mişcarea ecumenică va consolida comuniunea, solidaritatea, iubirea autentică şi necondiţionată dintre creştinii aparţinând diverselor confesiuni, atunci ar putea fi considerată ca autentic creştină, ca o reparaţie istorică, pentru că noi, oamenii, suntem cei care am dezbinat Biserica în 3 confesiuni şi acestea subîmpărţite în...
Dacă ecumenismul va conduce la sincretism, la relativizarea dogmelor/adevărurilor de credinţă revelate, atunci ar trebui dezaprobat cu toată convingerea de către orice creştin consecvent confesiunii din care a ales în mod liber să facă parte. Dacă, în schimb, mişcarea ecumenică are drept scop apropierea creştinilor unii faţă de alţii şi crearea unui climat favorabil pentru dezvoltarea unui dialog teologic sincer, atunci înseamnă că această mişcare este profund creştină.
Şi care este realitatea despre ecumenism?
Ştiu că scopul mişcării ecumenice este unirea tuturor confesiunilor creştine - o aspiraţie legitimă a oricărui creştin, care ştie că Dumnezeul său este iubire. Totuşi, pentru că scopul nu scuză mijloacele... se cuvine să ne întrebăm şi să cercetăm cu mare atenţie CUM se urmăreşte, în mişcarea ecumenică, realizarea unităţii atât de mult dorite.
Eu acum nu am răspunsul la această întrebare şi, de aceea, evit să-mi dau cu părerea în necunoştinţă de cauză. Voi putea afirma clar dacă ader sau nu la mişcarea ecumenică, atunci când, după ani întregi de studiu teologic, după diverse experienţe pe care le voi acumula în timp, îmi voi putea forma o imagine clară, complexă asupra acestei realităţi.
Acum pot avea doar aceste certitudini în privinţa mişcării ecumenice:
1. există preoţi duhovnici de o moralitate ireproşabilă, care mărturisesc Ortodoxia în cadrul dialogurilor ecumenice şi chiar reuşesc să-i pună serios pe gânduri pe confraţii de alte confesiuni (cunosc personal un astfel de părinte, nu creez personaje fictive);
2. comuniunea dintre creştini (nu mă refer la comuniunea euharistică) este, cu siguranţă, dorită şi chiar poruncită de către Domnul nostru Iisus Hristos, pe Care toţi Îl mărturisim şi-L iubim;
3. buna înţelegere, solidaritatea dintre creştini rămâne scop în sine, dar este dezirabilă şi pentru că iubirea este, potrivit cuvintelor Mântuitorului, semnul distinctiv alcreştinilor între cei de alte credinţe şi astfel, pentru misiunea noastră de a-L mărturisi pe Hristos între atei şi persoane de alte religii, avem datoria de a fi uniţi, de a da o mărturie comună;
4. relativismul religios, în orice situaţie şi sub orice pretext, este inacceptabil pentru un creştin sincer şi consecvent.

Mai departe, Raoul... cred că viitorul mişcării ecumenice depinde de cei care vor participa la ea, de intenţiile celor care vor purta mai departe misiunea dificilă şi atât de necesară de a menţine vie dragostea dintre creştini, fără a ştirbi în vreun fel adevărul de credinţă.
"Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii" - a afirmat, cu preţul vieţii sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul, atunci când, sub pretextul "păcii" dintre creştini, era pus în pericol adevărul şi, în mod foarte camuflat (dar real) era renegat Hristos.

Ucenic, colegul nostru de forum, a fost impresionat în mod pozitiv de o afirmaţie de-a mea de pe un alt topic. Spuneam atunci că nici dragostea nu trebuie sacrificată pentru adevăr şi nici adevărul nu poate fi trădat sub pretextul iubirii. M-am bucurat din tot sufletul că Dumnezeu m-a ajutat să ajung la această concluzie şi reacţia ucenicului (pe care-l consider drept o persoană credincioasă, cu un mod de înţelegere profund al credinţei) m-a încurajat mult.
Dacă noi Îl vom iubi din toată inima pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, ferindu-ne în aceeaşi măsură de relativism şi de intoleranţă, cred că vom fi pe drumul dreptei socoteli... Nu spun că vom fi şi dobândit această virtute considerată ca esenţială de către Sfântul Antonie cel Mare, dar nici nu vom fi prea departe de ea. :)

Creştinii de alte confesiuni cred în Hristos ca şi noi şi, cu siguranţă, nu ni se va întâmpla nicio tragedie duhovnicească, dacă vom încerca să ne deschidem faţă de ei, să le acordăm încredere, să-i înţelegem şi, nu în ultimul rând, să le povestim despre frumuseţea Ortodoxiei noastre, despre modul nostru de a trăi comuniunea cu Dumnezeu prin dreapta slăvire a Sa. Este minunată şi unică Ortodoxia! Şi cred că întreaga Ortodoxie, deşi infinit de complexă, poate fi rezumată în două cuvinte: adevăr şi iubire - care nu pot fi separate una de cealaltă, căci Izvorul lor comun este Dumnezeu Cel unic şi întreit în Persoane.




"Doamne ajuta, si multa pace sufleteasca Laura."
Şi ţie la fel, Raoul, Doamne ajută şi multă pace sufletească şi bucurie întru Hristos, Domnul nostru!