Citat:
În prealabil postat de HBogdan
Nu poti cunoaste persoana semenului numai prin initiativa ta , sau printr-o expeditie agresiva din partea ta .Pentru a o cunoaste trebuie sa se descopere ea insasi , printr-o initiativa proprie si o face aceasta cu atat mai mult cu cat lipseste acel element agresiv din tendinta ta de a o cunoaste (lucru verificat de nenumarate ori).
Cu cat mai mult pe Dumnezeu , Persoana Suprema si care nu este imbracata intr-un corp vizibil , nu-L poate cunoste omul daca nu se reveleaza El insusi.
Prin urmare se confirma in primul rand teza spiritualitatii crestine , ca nu se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fara un har special din partea Lui . Dar aceasta exclude si putinta ca fiinta noastra ,in setea de cucerire prin cunoastere si impropriere a lui Dumnezeu , sa ajunga pana la absorbirea fiintei divine in sine , pana la identificarea sa cu Dumnezeu.
De altfel , o identificare a omului cu Dumnezeu ar echivala cu o disparitie a fiintei umane ca fiinta deosebita , dar si a lumii ca realiatate distincta. Ar insemna ca Dumnezeu sa renunte la existenta creatiunii , dar atunci de ce a facut Dumnezeu lumea ? Ca sa-i ia existenta prin absorbirea in Sine ,dupa ce a trecut-o prin ocolul unei existente efemere ? Daca forma acesta a existentei create nu are o valoare ca atare , sau posibilitatea de a se bucura de valorile divine , ramanand in sine creatura , nu era mai logic ca peste tot nici sa nu fi fost creata ?
|
"... Cei curati cu inima, aceia Il vor vedea pe Dumnezeu"
La celelalte intrebari nu stiu ce raspuns as putea sa dau.
In schimb pot raspunde printr-o alta intrebare/constatare : de ce omul, cu voia sau fara voia lui, nu face altceva decat sa o distruga, incet si sistematic? Bine, pe mine personal nu ma ingrijoreaza prea tare acest lucru, nu pt ca nu mi-ar pasa, ci pt ca stiu ca oricarei forte creatoare i se opune o forta distructiva si ca din intercatiunea intre creatie si distrugere rezulta insasi viata. S-ar putea spune in baza acestei teorii ca chiar Dumnezeu insusi a creat si "forta distructiva" care sa i se opuna (respectiv pe diavol) care prea bine stim cum actioneaza si il influenteaza pe om. Din punctul asta de vedere sunt linistita pt ca stiu ca oricat ar fi oamenii de influentabili, Dumnezeu nu va lasa ca lumea sa fie distrusa asa usor, chiar daca vor disparea civilizatii, specii sau chiar planete. Se spune ca noi, oamenii, nu suntem doar o specie de mamifere care vietuieste pe aceasta planeta, ci suntem (si) spirite. Poate n-ar trebui sa ne gandim sa gasim alta planeta locuibila in cazul distrugerii Terrei, ci sa ne cautam o "casa" pentru sufletele noastre in viata de apoi. Poate ca suntem "particule" din Divinitate, din forta creatoare, care a trebuit, pentru bunul mers al lumii,sa ne intrupam in aceasta specie de mamifer de pe Terra, pentru a putea asigura aceasta interactiune intre creatie si distrugere necesara vietii. Nu ni se dicteaza ce trebuie sa facem, doar ni se sugereaza, cel mult, iar noi alegem, fiecare dupa cum ne duce capul si dupa cum ne indeamna inima. Alegerile ne influenteaza in principal propriile vieti, si in mica masura, mersul lumii. Stiu ca nu am raspuns la intrebarea principala, de ce exista lumea, de ce exista viata, dar... nu stiu, singurul raspuns care-mi vine-n cap e "ca sa nu ne plictisim...".