"Si mai e ceva foarte important, cred eu: limbile de foc. Limbile de foc sunt semnul vazut al darului vorbirii in limbi."

Imi e greu sa cred ca limbile acelea erau, propriu-zis, de foc (adica plasma fizica)... Cum ar fi putut fi astfel?
Mai degraba, participantii la intrunire au perceput, in mod subiectiv, intalnirea cu Duhul Sfant ca fiind "ca de foc" (un atribut prin apelul la asemanare). (In exemplarul meu din Biblie, scrie chiar asa: "ca de foc")
Asa imi pare mai plauzibil, in acord si cu psihologia umana a primilor membri ai Bisericii cat si cu sensul teologic al "focului" pe care il acceptam indeobste, noi crestinii...