"Mantuirea" in Budism poate fi inteleasa sub trei aspecte:
1. mantuirea minimala: renasterea intr-o forma existentiala in care lucrarea virtutilor inca mai este posibila (cel putin umana - cu inzestrarile cognitive corespunzatoare - fara handicapuri severe- intr-un mediu ambiental care poate sustine necesitatile fiziologice de baza iar comunitatea in care va creste recunoaste valoarea preceptelor morale)
2. mantuirea medie: eliberarea de sub robia procesualitatii. Transformarea trupului este transcensa. In acest caz, continuumul mintii si continuumul trupului sunt aduse la coincidenta. Astfel sunt biruite Moartea si Timpul.
3. mantuirea deplina: Se mai numeste si Iluminare sau Perfectiune. O astfel de fiinta, in plus fata de cel eliberat, schimba propriul sine cu sinele tuturor fiintelor dintr-o dragoste nemarginita, inepuizabila. Diferenta dintre cel Eliberat si cel Perfect consta, in principal, in acumularea de merit. Daca primul este ca o scanteie, cel de al doilea ilumineaza intreaga creatie cu puterea unui milion de sori la un loc.
|