Citat:
În prealabil postat de Adriana Cluj
Florine, ii tare interesant ce scrii, dar n-ar fi bine sa-ntelegem mai intai, bine-bine, ce inseamna mantuirea noastra, in ortodoxie? Pe noi asta ne-ar cam interesa.  ........ Ca, zau, nu ne mai ajunge vremea si de atatea alte filozofeli... |
Mantuirea in crestinism, in particular in ortodoxie, este realizata atunci cand credinciosul reuseste "sa-si urasca propriul suflet" caci astfel "il va gasi in viata viitoare".
Aceasta "urare a propriului suflet" este realizata preponderent pe o coordonata emotional-devotionala, in cadrul unei imagerii interioare care se subtiaza progresiv in intelesul ultim - logos- Adevar. Aceasta sustine cu o anumita intensitate, functie de puterea mintii, o interactiune interpersonala cu Dumnezeu in ipostasele Sale: de Tata, Fiu sau Duh Sfant. "Urarea" crestina este o lucrare pozitiva pentru ca este compensata atent de dragoste si daruire plenara fata de Dumnezeu. Un crestin poate ajunge la Perfectiune (asa cum este inteleasa in budism)- prin contemplare si unire in suflet cu Dumnezeu.
In budism, "urarea propriului suflet" are pe langa o componenta devotionala (cu recunoasterea sincera a propriilor pacate si dragostea fata de Budha) si o componenta rationala, care identifica gnoseologic ce este cu adevarat "Sinele". Ambele abordari sunt impletite armonios in efortul spiritual. Aceasta abordare simultana a emotionalului cu rationalul este denumita generic in scripturile budiste "
unirea metodei cu intelepciunea". Metoda este aspectul formal liturgic, iar intelepciunea este vederea esentei ultime, dincolo de aparentele formalului (inchipuirile fine ale mintii).
Din punct de vedere rational, in budism, "urarea propriului suflet" se studiaza in scripturile Caii Profunde iar cultivarea fericirilor in scripturile Caii Vaste.