[laurastifter]

În prealabil postat de glykys

Episodul acesta ne mai arata si inca doua lucruri:
1. O eventuala schimbare a datelor trebuie sa vina de sus, de la cel mai inalt nivel al ierarhilor.

2. Nu e cazul sa fim mai catolici decat papa Anicet sau mai ortodocsi decat Sf. Policarp. Daca nici ei nu s-au putut intelege asupra datelor, cum se vor intelege cei de acum?...

Nu stiam ca aceasta diferenta de date exista chiar din secolul II...
Si de s-ar hotari sa se sarbatoreasca Pastile in aceeasi zi, fiecare ar sarbatori in biserica lui, nu ne-am amesteca, nu ne-am ruga impreuna. Anul acesta nu m-a deranjat sa spun "Hristos a inviat" unui catolic, chiar daca eu ma aflam in Saptamana Patimilor, nu am simtit nicio contradictie. E o greseala daca asociem Invierea numai unei anumite zile din an sau unei anumite perioade.

Dar ma rog, asta e perspectiva cuiva care nu are rude catolice...

Hristos a înviat!
"O eventuala schimbare a datelor trebuie sa vina de sus, de la cel mai inalt nivel al ierarhilor."
Oricum, fie că ne convine, fie că nu, doar ierarhii pot participa la luarea acestor decizii... :) Bine, cred că, în dezbaterea acestei teme, ar fi consultaţi şi teologii foarte avizaţi în evoluţia istorică a problemei şi în dialogul ecumenic (în special teologi liturgişti şi istorici ai Bisericii). În primele veacuri creştine, credincioşii laici se implicau mult mai mult decât noi, participau într-un mod incomparabil mai activ la viaţa Bisericii, dar astăzi... Chiar mi-aş dori să înfiinţez un nou topic, atunci când voi avea mai mult timp la dispoziţie, în care să relatez un episod foarte interesant din istoria Biericii (mai exact, din sec. VI) în care stabilirea unei sărbători s-a datorat, pur şi simplu, dorinţei poporului creştin ortodox din Constantinopol. :)

"Nu e cazul sa fim mai catolici decat papa Anicet sau mai ortodocsi decat Sf. Policarp. Daca nici ei nu s-au putut intelege asupra datelor, cum se vor intelege cei de acum?..."
Da, lor le-a fost foarte dificil să se înţeleagă, pentru că fiecare dintre ei îşi argumenta opinia invocând autoritatea câte unui Apostol, ceea ce este uşor de explicat, având în vedere faptul că amândoi îi cunoscuseră personal pe Sfinţii Apostoli (de exemplu, Sf. Policarp îl cunoscuse bine pe Sfântul Ioan Evanghelistul). Oricum, mai târziu, în cadrul Sinodului I ecumenic (325), s-a reuşit stabilirea unui mod unitar de calculare a datei Paştilor, care s-a păstrat până astăzi: Praznicul Învierii Domnului se sărbătoreşte întotdeauna în prima duminică de după lună plină după echinocţiul de primăvară (în afara cazurilor în care data se modifică doar cu o săptămână, atunci când coincide cu Paştele iudaic). Iată, aşadar, că este posibil ca toată creştinătatea să ajungă la o dată comună de serbare a Paştilor fiindcă, până la urmă, data reală, istorică a Învierii Mântuitorului nu ne mai este cunoscută. Noi suntem siguri că Hristos a înviat şi acest fapt este esenţial! Dacă a înviat în prima duminică după luna plină... sau într-un cu totul alt moment, nu putem şti, la fel cum nu ştim exact nici data Naşterii Sale. Datele sărbătorilor sunt stabilite prin convenţie şi unele dintre ele chiar s-au modificat de-a lungul timpului. De exemplu, în primele secole, Naşterea Domnului era sărbătorită la 6 ian. odată cu Botezul Său, iar sărbătoarea purta denumirea de "Epifania" (denumire păstrată acum doar pentru Bobotează). ABia mai târziu, din sec. al IV-lea, mai întâi în Occidentul creştin, sărbătoarea Naşterii a fost separată de cea a Botezului (aşa cum era şi logic să se întâmple) şi a început să se prăznuiască pe 25 decembrie.
Aşadar, toate evenimentele din istoria mântuirii sunt cu certitudine reale şi s-au petrecut exact aşa cum au fost relatate şi mărturisite de către autorii inspiraţi ai Scripturii.
Datele la care au avut loc acele evenimente nu se mai ştiu exact şi, de aceea, pot fi sărbătorite în orice zi a anului, în funcţie de hotărârea Bisericii.
Doar un singur exemplu în acest sens îl constituie coborârea Sfintei Lumini la Ierusalim care, după îndreptarea calendarului, a început să vină fix în noaptea de Paşti după calendarul nou.
Din atitudinea episcopilor Policarp şi Anicet reiese, în opinia mea, în primul rând faptul că iubirea dintre cei care cred în Domnul Iisus Hristos trebuie să fie indestructibilă, depăşind obstacolele nesemnificative, precum diferenţele de calendar, deosebirile în privinţa anumitor practici liturgice etc, etc, etc. Porunca lui Hristos de a ne iubi unii pe alţii ne poate ajuta să depăşim orice graniţă spirituală (repet, fără a cădea în relativism, căci relativismul constituie o trădare a credinţei), pentru că, aşa cum spunea un părinte, "viaţa veşnică este făcută din întâlniri".

Voi reveni mai târziu cu mesaje, fiindcă observ că, la acest topic, mi-au scris foaarte mulţi. :)

"Anul acesta nu m-a deranjat sa spun "Hristos a inviat" unui catolic, chiar daca eu ma aflam in Saptamana Patimilor, nu am simtit nicio contradictie."
Sunt întru totul de acord! Sfântul Serafim de Sarov îi saluta pe toţi cu expresia atât de creştinească "Hristos a înviat, bucuria mea" pe tot parcursul anului. De ce? Simplu: pentru că suntem datori să păstrăm în suflet bucuria Învierii Domnului nostru în permanenţă, în fiecare clipă a vieţii, iar nu doar 40 de zile pe an. :)

Doamne ajută!