În prealabil postat de andra_v
Referitor la postarea ta anterioara, cateva chestiuni, punctual.
1. Te rugasem SA NU JUDECI PE NIMENI. O conditie sine qua non a progresului duhovnicesc.
2. Incearca sa nu bagi prea mult in seama gandurile rele. Odata cu trecerea timpului, Dumnezeu te va elibera de potopul de ganduri, cu conditia sa nu descurajezi si sa starui in rugaciune.
3. Te rugasem, de asemenea, SA NU TE JUDECI nici pe tine. Adica nu este rolul tau sa-ti evaluezi inainaltimea duhovniceasca. Intr-un moment, in ochii tai si ai oamenilor, este posibil sa apari deosebit de patimas si decazut, insa, in fata lui Dumnezeu, situatia sa fie cu totul alta. Si rerversul medaliei: in aparenta esti ok, bland, modest, corect, linistit, dar sa te aflii in cel mai mare intuneric. Pornind de aici, ceea ce vreau sa spun este ca simturile te inseala enorm. Cum ar fi treaba cu biserica, unde ajutorul lui Dumnezeu este foarte mare, chiar daca nu percepi o liniste de moment (nu actioneaza magic, este nevoie de rabdare).
4. In legatura cu psalmii, cu toate diferentele intre religii si confesiuni, exegezele biblice au ajuns la un consens intr-O SINGURA PROBLEMA: in cartile sfinte, cu precadere in Psaltire, lupta cu dusmanii se duce EXCLUSIV pe taram duhovnicesc. Cu alte cuvinte, este vorba NUMAI de lupta cu patimile si, in al doilea rand, cu duhurile rele, diavolii.
|