"Cel ce raspunde batjocorii, este de toti considerat ca raspunde ca unul ce este atins acolo unde-l doare, si deci singur lasa a se intelege banuiala ca are cunostinta de cele ce se vorbesc despre el, pe cand daca el rade de cele ce i se atribuie, prin ras a doborat parerea ce ii era contrara. Dar daca voiesti sa ai o dovada evidenta a celor pe care le spun, intreaba chiar pe adversar: cand este el mai mult suparat? Cand, fiind infierbantat de manie, tu ii raspunzi cu batjocuri, sau atunci cand el batjocorindu-te, tu razi de dansul? Desigur ca atunci cand nu iei in considerare insultele lui. Nu atat este el multumit si incantat ca nu i s-a raspuns la aceste insulte, pe cat este de mahnit ca nu poate sa se atinga de tine. Nu vedeti voi pe cei infuriati de manie cum nu fac atata caz de ranile lor si cum se arunca cu cea mai mare furie asupra adversarului, cautand in tot felul, mai rau ca porcii salbatici, sa-l raneasca, si cum mai mult aceasta urmaresc, decat sa se apere pentru a nu patimi ceva? Deci, cand tu il vei lipsi de aceea ce el doreste in special, atunci l-ai lipsit de totul, l-ai dispretuit cu desavarsire, l-ai aratat ca este vrednic de dispret, ca este mai mult un copil decat un barbat destoinic."
Sfantul Ioan Gura de Aur
|