Citat:
În prealabil postat de alexandra75
cum de le este numai bine lor de ani de zile in jur de aprape 20 de ani deci nu vbm de 2 ani aici.miam cam pierdut rabdarea si am cazut in gandurile astea care stiu ca sunt nedrepte.Dumnezeu sa ma ierte
|
Sentimentul pe care ar trebui să-l aveți față de cei nedrepți care o duc bine este de milă. Când Dumnezeu, care cunoaște sufletele, vede că salvarea cuiva este "pe muche de cuțit", adică un păcătos vremelnic are un fond bun și păcătuiește din slăbiciune, îi aplică pedepse temporale, pentru ca să se îndrepte. Pe cei învâtoșați în nedreptate, adesea îi lasă așa: terbilă va fi pedeapsa lor, de astă dată nu pedeapsă temporală în scop terapeutic, ci damnare perpetuă în scop punitiv. Milă trebuie să aveți față de asemenea oameni, milă și multă rugăciune, ca să primească ei lumină cât încă nu este noapte.
Când Domnul nostru a fost răstignit, alături de el au fost răstigniți și doi infractori de drept comun. Unul dintre ei s-a pocăit și a devenit Sf Dismas. Celălalt, pe nume Gestas, nu s-a pocăit nici măcar în anticamera morții. Domnul a vrut să ne arate prin aceasta, că este posibil ca cineva să se convertească și în al doisprezecelea ceas. Pe de altă parte, ne-a arătat că nu e bine să amânăm prea mult ceasul convertirii noastre: riscăm să murim așa cum am trăit o viață întreagă, adică în stare ruptă de Dumnezeu. Și cum vom fi în ceasul acela, așa vom fi veci după veci.
Nici nu trebuie să gândim că răii Îl vor păcăli pe Dumnezeu: după ce se destrăbălează, bețivănesc și fură o viață întreagă, ei se vor spovedi și împărtăși fix pe patul de moarte. Moartea în stare de prietenie față de Dumnezeu este, într-un fel, o grație specială pe care Dumnezeu o dă celor care merită și pentru care creștinii înalță mii de rugăciuni ("sfârșit creștinesc vieții noastre", etc).
Cât de frumos și de liric spune psalimistul chiar în psalmul nr. 1: "Cunoaște Dumnezeu calea drepților, iar calea păcătoșilor va pieri"!