Cineva a povestit că nişte filosofi au voit să ispitească pe nişte monahi. Trecând cineva bine îmbrăcat i-au zis lui:

- Vino încoace!

Iar acela supărându-se, i-a certat. Deci a trecut un alt călugăr şi i-au zis lui:

- Tu, călugăre, răule bătrâne, vino încoace!

Iar acela a venit şi l-au lovit filosofii peste obraz, iar el a întors şi pe celălalt. Aceia îndată s-au sculat şi i s-au închinat lui zicând:

- Iată, acesta cu adevărat este călugăr.

Şi punându-l între dânşii, îl întrebau:

- Ce faceţi mai mult decât noi în pustie? Postiţi? Şi noi postim. Privegheaţi? Şi noi priveghem. Ce faceţi dar mai mult decât noi, şezând în pustie?

Bătrânul le-a răspuns:

- Noi nădăjduim spre darul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea.

Şi i-au zis aceia:

- Noi aceasta n-o putem face.

Şi folosindu-se l-au lăsat.

(Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără de nume, Editura Doxologia, 2009)