Citat:
În prealabil postat de Doriana
As spune mai repede ca ar trebui sa lase in tine urma lui Hristos, daca tot este transparent. Caci si Bivolaru lasa urme spirituale puternice, dar erau malefice. Insa Pavel spunea: "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine".
Totusi, pentru omul fara experienta, cum putem diferentia daca ceea ce vedem la un om este versiunea optima a firii sale sau sfintenie? Mai concret. Cum actioneaza ei, ce hotarari iau la un moment dat, cum se comporta cu oamenii si cu ei insisi...Ce e pana la urma aceasta putere spirituala hristica si ce efecte are ea in viata omului care intalneste un sfant?
|
Foarte corect ce spui, asta spuneam si eu in unele discutii cu neoprotestanti, e bine ca ti-ai dat seama de asta. O comportare morala, poate avea si un indian sau chiar ateu, nu trebuie sa fie neaparat crestin. Dar si prin fire si prin educatia primita de acasa poate sa fie un om deosebit, bland, etc. Dar vedem ca toate acestea nu conteaza daca nu are si har, am dat un exemplu din viata sf. Ecaterina, in vis Iisus ii spunea ca nu o poate privi desi era fecioara, inteleapta si virtuoasa.
In viata de toate zilele nu exista un mod de departajare evidenta, adica daca ai doi oameni in fata nu poti spune imediat ca unul e ortodox si altul e altfel, pentru ca are fata mai rotunda. Cine se nevoieste mai mult (in special calugari) se si despatimesc si apoi unii devin sfinti in viata si pot face si minuni (capata harisme). Ceilalti credinciosi obisnuiti fac pacate tot timpul, pentru ca e diferita perceptia fata de neoprotestanti, care cred ca sunt deja mantuiti si nu mai fac pacate (desi fac). Dar spovedania curata pacatele (daca e si parere de rau si pocainta), iar impartasania daruieste harul, de aceea cand moare cineva preotul alearga sa il impartaseasca. Cum ii spunea si in filmul Ostrov parintele Anatolie parintelui tanar, Iov, cand l-a intrebat ce sa faca: sa vietuiasca si sa incerce sa nu faca pacate mari.