[Illuminatu]

În prealabil postat de ucenic

Un om "intra" in Biserica atunci cand vine la Hristos:

- prin credinta:
"Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica." (Ioan.6:47)

Si pruncii nostri sunt adusi la Biserica de catre parintii lor si de nasi si se boteaza in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Credinta in Domnul Iisus Hristos este un proces ce se deruleaza pe toata durata vietii - vorbesc aici de cazul omului credincios.
Tu vrei sa spui ca ai crezut intr-un anumit moment in Iisus Hristos si, gata, te-ai rebotezat?
Oare viata ta inainte de "rebotezul" tau nu a fost influentata de credinta?

Voi faceti o confuzie crasa intre a constientiza la nivelul inteligentei existenta lui Dumnezeu si lucrarea tainica a credintei in Dumnezeu.
Poate ca nu ai avut ocazia sa ai copii botezati in Biserica Ortodoxa, sa poti vedea cum lucreaza Dumnezeu cu ei, cum trebuie uneori sa te dai la o parte ca parinte din fata lucrarii lui Dumnezeu cu ei, pentru ca influenta uneori negativa a parintilor asupra copiilor sta de-a curmezisul lucrarii lui Dumnezeu.

"31.Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta“.
32.Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui.
33.Şi luându-i într'acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s'a botezat îndată, el şi toţi ai lui." Fapte 16.

"15.Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m'aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi“. Fapte 16.

Oprind botezul cu apa al copiilor, voi stati impotriva Domnului Hristos care a spus: „Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.."

În prealabil postat de ucenic

- cu pocainta:
"Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata." (Fapt.11:18)

La noi, la ortodocsi, pocainta se doreste a fi un mod de traire a vietii - cel putin asa ni se cere de catre duhovnicii nostri.
La voi, din cate inteleg eu, pocainta are loc o data-n viata, moment in care va "botezati", dar dupa aceea nu mai aveti nimic care sa va aminteasca ca trebuie sa va pocaiti de faptele voastre.
Si aici apare la voi confuzia intre pocainta si constientizarea la nivel intelectual a existentei lui Dumnezeu: voi ati ajuns cumva la concluzia ca exista Dumnezeu, Dumnezeu care va cere din Biblie sa va pocaiti. Si atunci va "pocaiti". Ciudata manifestare a pocaintei!! De aici si superficialitatea pocaintei la voi.
Si lipsa pocaintei este inlocuita la voi cu... vorbirea in limbi, care mai intretine putin falsul sentiment al credintei, sentimentul fals ca inca mai sunteti crestini. Stii care este pasul urmator al necuratului? Sa nu va mai dea sa vorbiti in limbi si-atunci veti cadea intr-o deznadejde cumplita.

Tu crezi ca pentru pacatele tale a ajuns un singur moment sa te pocaiesti si sa te "botezi" si, gata, pacatele si petele tale sufletesti au disparut?
TU CHIAR NU MAI PACATUIESTI DUPA CE TE-AI "REBOTEZAT"?

În prealabil postat de ucenic

- prin botez:
"Cine va crede si se va boteza va fi mantuit." (Marc.16:16)

Iti mai dau un loc in care exemplul credintei unui singur om - de obicei, capul familiei - determina botezul intregii case:
"7.Şi mutându-se de acolo, a venit în casa unuia cu numele Iustus, cinstitor de Dumnezeu, a cărui casă era alături de sinagogă.
8.Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa;" Fapte 18.

Si iarasi, citeste pasajul din Evanghelie Marcu 2, 1-5: pentru credinta celor care il purtau pe slabanog Mantuitorul Hristos iarta pacatele slabanogului.
Nu stiu daca ai inteles asta: pentru credinta fierbinte a unor oameni Mantuitorul Iisus Hristos iarta pacatele slabanogului si-l vindeca.

Tu chiar nu vezi ca botezul cu apa poate sa creasca si sa rodeasca credinta in Dumnezeu?